Ce s-a întâmplat cu Bucureștiul?

Orașul arată din ce în ce mai neîngrijit. O plimbare prin zona centrală îți arată motivele pentru care este nevoie să eviți repetiția unei astfel de experiențe. Problema nu este una legislativă, ci pare a fi una de neaplicare a reglementărilor actuale și lipsa interesului de a soluționa aceste probleme.

M-am împiedicat de una din multitudinea de plăci de pavaj care ar fi trebuit să fie la același nivel cu restul plăcilor. Din fericire, nu mi-am pierdut echilibrul și am reușit să continui mergând șchiopătând mai departe. Întâmplarea a avut loc pe trotuarul unui bulevard central.
Mizeria din centrul Bucureștiului este scăpată de sub control. În primul rând, Dâmbovița miroase inacceptabil. Sunt pus în situația de a circula de multe ori cu mască pentru a reduce intensitatea emanațiilor olfactive din Dâmbovița. Dar nu este singur problemă. Dacă alegi să mergi prin oraș, nu doar respiri, ci mănânci praf. De ce avem acest rezultat? Nu este vorba doar ce cele câteva lucrări de construcție, ci este o mare problemă cu modul în care s-au tăiat copaci unul după altul, iar spațiile verzi s-au micșorat fără vreo pauză. Pe hârtie, probabil Bucureștiul a rămas la fel de verde, dar în realitate sunt perimetre în care materialele petrochimice țin locul spațiului verde, spații în care asfaltul a acoperit pământul, ori în care au fost cimentate toate potecile. Suntem pe contrasensul Europei în privința politicilor de înverzire a spațiilor urbane. Efectele se vor simți în curând, căci reducerea speranței de viață, agravarea unor boli și îmbolnăvirea mai multor persoane se vor resimți economic și social, nu doar personal. Să nu uităm de spațiile publice și private transformate în groapă de gunoi în centrul orașului.
Problema persoanelor fără adăpost. Aparent, am reușit să aducem acest trend occidential. Dacă vrei să te odihnești pe o canapea, nu prea mai poți pentru că doarme deja cineva acolo, cu plapuma peste, fără vreo dovadă a vreunei intervenții sociale, judecând după alte atribute. Este posibil să fie și mai puțin sigur orașul, cel puțin pentru femei, deși am pățit să fiu urmărit și eu seara în urmă cu câteva săptămâni.

Aceste probleme nu pot fi rezolvate de la nivel central. Succesul acelor mici intervenții legislative nu poate fi prezumat fără intervenții locale. Despre fonduri, nici nu se pune problema că Bucureștiul nu are resursele necesare pentru intervenții. Întrebarea apare atunci de ce spațiul urban bucureștean se degradează fără vreo reacție a decidenților locali, a populației, a societății civile și a mediului de afaceri?