“Incoerențe editoriale” și Pactul Ecologic European

“Incoerențe editoriale” și Pactul Ecologic European

Pactul Economic European sau, cum este cunoscut în limba engleză, European Green Deal, dincolo de unele mesaje transmise constant despre ceea ce ar fi, are fundamente științifice, larg recunoscute la nivel internațional, căci altfel nu ar fi mai fi științifice. Mai mult, această recunoaștere este sprijinită de faptul că există măsuri echivalente aplicate în SUA, în Regatul Unit, în China, chiar și în Rusia, dovedind că discuția este despre interese partajate de cea mai mare parte a umanității, evident cu anumite riscuri economice, politice, sociale. Trivializarea fundamentelor științifice se face, adesea, prin respingerea în mod automat prin relativizarea acestei idei prin referințe transmise la alte regimuri care foloseau fundamente similare. Din fericire, Științele Pământului au evoluat dincolo de orice așteptări în ultimele două decenii, din nefericire, suntem departe de alfabetizarea științifică minimă în acest domeniu. Este vizibilă lipsa unei dezbateri, chiar și cinci ani mai târziu despre ceea ce înseamnă, iar această dezbatere publică este integral una politică și despre politici, nicidecum despre știință. Cum se apropie alegerile europarlamentare, cu riscul de a fi dominate de teme locale sau naționale, riscul este de a sări încă cinci ani peste această temă și peste ceea ce urmează în anii viitor.

Povestea „incoerențelor editoriale” poate fi sumarizată prin modelul următor. Nouă din zece știri reușesc în cele mai aberente și comice modalități să zeflemisească orice discuție și idee despre avantajele reformelor, mai ales europene, propuse în materie de politici de mediu. Iar acest lucru se întâmplă într-o țară în care costurile ignorării acestor probleme sunt imense, de la sănătate la educație și competitivitate. Dincolo de mediu, emisiile de carbon, de exemplu, au costuri economice, precum cele bugetare și tehnologice, dar și politice, prin impactul asupra altor teme. Am văzut cazul recent cu protestele agricultorilor și transportatorilor, am văzut anterior pe tema Schengen. A zecea știre este una trecută ușor cu vederea în care prezintă efectele dăunătoare ale inacțiunii pentru protejarea intereselor sprijinite în primele nouă știri. Problema este că este dificil de urmărit și imposibil de avut o comunicare serioasă pe tema asta. Ai o propagandă puternică care creează o ideologie larg răspândită, posibil chiar devenită atribut al culturii locale, aproape imposibil de schimbat. Dacă adaugi lipsa gândirii critice sau gândirea critică în șabloane, plus nivelul de alfabetizare și interogare a informațiilor primite, peisajul devine dezolant, mai ales pe termen lung.

Mai apare în plin plan și problema grupurilor de interese, unele mai vizibile, altele mai puțin vizibile. Canalele de comunicare reflectă interesele din spatele acestora, este o lecție ce funcționează de câteva mii de ani și motivul pentru care nu orice ONG este societate civilă, pentru care există canale media publice independente și pentru care pluralismul politic trebuie încurajat, ceea ce ne spun gânditorii liberali de vreo trei secole. În mod normal, grupurile respective de interese au propriile agende și nu coincid adesea cu interesul public. Nu înseamnă că sunt rele. Când primești știrea că fermierii se revoltă, este dorită scoaterea în afara legii a unui partid sau vezi că o temă lipsește complet, este bine de reflectat la întrebarea cui folosește. O practică de mediere a acestei probleme este să fie prezente mai multe puncte de vedere în spiritul pluralismului politic. Greu de găsit și, uneori, ca invitat, chiar și de tolerat știind că s-ar putea să fii țapul ispășitor din oficiu. Lacuna este vizibilă în cazul Pactului Ecologic European.

Tranziția către neutralitatea climatică este lege în aproape toată lumea. Impactul este structural. Cel puțin încă 25 de ani vom discuta despre aceste măsuri, care vor fi implementate. Iar dacă vor fi comunicate adecvat, oamenii le vor înțelege, la fel cum este cazul cu dorințele tuturor de a fi prosumatori sau, cel puțin, de a obține propria energie folosind resurse regenerabile. Însă sunt necesare niște eforturi de start-up, ce țin de crearea infrastructurii adecvate. Cine știe, poate în următorii ani se va rezolva și problema managementului deșeurilor și, printr-o campanie educațională care pornise bine acum un deceniu, vom reveni la colectarea selectivă care se face în toate economiile dezvoltate, și vom avea o economie circulară funcțională. Nevoia neutralității este clară, bazele științifice ale limitelor planetare sunt cunoscute. Nu-i nevoie să mergi spre Soare pentru a constata că te arzi. La fel, această tranziție trebuie să fie justă. Deși avem aceste informații disponibile liber, totuși vorbim despre aceste „incoerențe”.

De exemplu, fără a discuta relevanța protestelor, unele măsuri criticate de femieri și transportatori, două sectoare economice puternic subvenționate cu resurse publice, cu niște deficiențe structurale în materie de productivitate, își propuneau să mențină capacitățile de producție pe termen lung. Când nu sunt protejate ecosistemele și nu sunt aplicate minime măsuri de prezervare a fertilității solului, calitatea și productivitatea scad, posibil chiar cu riscul respingerii de către noile obiceiuri de consum. Modul de compensare devine întocmai cei indezirabil public (important de precizat, deși e un material de opinie, că nu coincide ceea ce scriu aici cu opiniile personale): mai multe substanțe cu efecte negative, schimbarea definitivă a culturilor și îmbunătățirea materialului genetic. „Indezirabil” pentru că substanțele respective au efecte negative asupra sănătății populației, noile soiuri vin cu propriile lor modificări ale ecosistemului natural, iar degradarea biodiversității va reduce productivitatea, printre altele. Rezultatele înseamnă pagube pentru afacerea ta pe termen lung, pagube pentru sănătatea ta, pagube pentru bunăstarea personală și a comunității. Și atunci te întrebi dacă vociferarea unei anumite preferințe era rezultatul consimțământului informat, care nu poate fi garantat (doar) prin propagandă.