Iresponsabilitatea acută a încercării de relaxare a regimului armelor de foc

Mai mulți deputați PSD, PNL și ai minorităților s-au gândit să simplifice regimul armelor de foc din România. Este vorba de un proiect legislativ care a trecut tacit de Senat și își așteaptă votul în Camera Deputaților. Libertatea explică foarte clar cum o persoană implicată în trafic de ființe umane, dar necondamnată, sau cei condamnați pentru participarea într-un grup de criminalitate organizată vor putea să aibă acces fără limite la arme de foc.

Dacă ne uităm pe expunerea de motive, nu găsim nicio informație despre criminalitatea din România, despre folosirea improprie a armelor de foc și nici despre impactul modificărilor propuse de parlamentari. Dincolo de asta, Guvernul României spune într-un punct de vedere, indirect, că proiectul legislativ propus de deputații respectivi ar liberaliza traficul de arme din România către zone de conflict, armele respective putând ajunge în mâinile teroriștilor, și ar contribui chiar la ușurarea modului în care se pot comite asasinate folosind arme de foc pe teritoriul României. Sunt date și alte exemple despre impactul acestei legi, printre care permiterea persoanelor condamnate pentru șantaj, proxenetism sau nerespectarea regimului materialelor explozive să-și achiziționeze arme de foc și muniție. Practic, persoane care sunt deja pericol public vor primi libertatea să se înarmeze și să își facă grupări paramilitare.

Problema principală este că relaxarea acestui regim este în sine o amenințare la adresa securității naționale prin impactul pe care îl are asupra siguranței și ordinei publice, percepute sau nu. Cei care au trecut prin fost Iugoslavie știu despre ce este vorba, nu mai vorbim de ceea ce pot face prin alimentarea racheților moldoveni și ucraineni. Este o dezamăgire că nu se mai învață istoria regională recentă. Deja armele de foc sunt scăpate de sub control, liberalizarea acestora nu ar face decât să le normalizeze. Iar de la câteva asasinate, atât interne, cât și la exportul de insecuritate în regiune, către state terțe, nu este cale lungă. Mai mult, există suficiente exemple de încercări de lovituri de stat pornind de la rețele informale bine înarmate și mai disciplinate decât autoritatea de stat.

Poate cel mai solid argument pentru respingerea unei inițiative de relaxare a regimului armelor de foc este ceea ce se întâmplă în realitate, cu oameni împușcați în fața Parlamentului, cu arme disponibile destul de ușor pentru achiziție pe piața neagră și cu nenumărate exemple despre cum poate merge prost în vecinătatea noastră, fie că ne uităm la Bulgaria, Serbia, Moldova sau Ucraina, unde autoritățile au probleme mari cu controlul armamentelor. Mai ales cazurile din școli și universități. Iar asocierea cu nivelul de corupție nu vine în sprijinul unui astfel de proiect legislativ.