Plățile pentru dobânda aferentă datoriei publice: România - 316 dolari/locuitor; Bulgaria - 2 dolari/locuitor; Germania - 269 dolari/locuitor; Polonia - 259 dolari/locuitor

Plățile pentru dobânda aferentă datoriei publice: România – 316 dolari/locuitor; Bulgaria – 2 dolari/locuitor; Germania – 269 dolari/locuitor; Polonia – 259 dolari/locuitor

Datoria publică la nivel global a ajuns la 92 de trilioane de dolari SUA în 2022, conform unui raport publicat recent de Secretarul General al Națiunilor Unite, realizat sub egida Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare1. La nivelul populației globale, 3,3 miliarde de locuitori, aproape jumătate, trăiesc în țări în care plătesc anual dobânzi aferente îndatorării publice mai mult decât investesc în sistemele publice de educație sau sănătate. Această realitate a convins ONU să lanseze un avertisment cu privire la creșterea datoriei publice globale.

Raportul furnizează, ca un atașament interactiv, un tablou de bord cu situația statelor, la nivel individual, în privința evoluției datoriei publice. Conține informații despre diferențele dintre economiile avansate și în cele în curs de dezvoltare, dar și despre situația datoriei publice la nivelul membrilor ONU. Sunt disponibile mai multe categorii de indicatori: datoria publică, datoria publică externă, tipul de creditor extern, cheltuielile pentru dezvoltare, povara datoriei în raport cu cheltuielile de dezvoltare.

Așa poți afla, de exemplu, că procentul datoriei publice externe, ca procent din PIB, în cazul României, este mai mare decât în cazul datoriei publice externe ale economiilor avansate. Sau că datoria publică externă în cazul României este de 2000 de dolari americani pe cap de locuitor, în timp ce la nivelul națiunilor avansate este mai mică. De asemenea, plata dobânzilor nete pentru datoria publică, cauzată în principal de deficitul bugetar, ajunge 316 dolari americani pe cap de locuitor în cazul României sau, la nivel agregat, 6,5 la sută din venitul net la bugetul de stat ori 2% din PIB.

Despre ceea ce se vorbește mai puțin este că aceste costuri sunt suportate de populație, căci alocările de fonduri din bugetul public către plata dobânzilor și alte cheltuieli aferente serviciului datoriei vor ajunge înaintea celor pentru investiții, pentru educație sau pentru sănătate. Faptul că în dreptul fiecărui contribuabil există acea sumă obținută din diferite forme de taxare, calculată reducționist, prea general, dar care merge către plata dobânzilor aferente datoriei publice în locul unor investiții suplimentare în lucrări publice, apărare, educație, sănătate, printre altele, ridică unele semne de sustenabilitate, mai ales când ai țări în curs de dezvoltare sau dezvoltate care stau mult mai bine din prisma gestionării acestor resurse. Nu e vorba doar de Germania, Olanda, Polonia sau Suedia, nici de cele care sunt pe plus în urma plăților dobânzilor precum Canada, Chile, Danemarca sau Finlanda, ci și de state precum Bulgaria, Cehia, Croația sau Slovacia.