Despre manifestări de protest și responsabilitate în comunicarea mass-media și social media

Am citit descrierile câtorva manifestări ale protestelor violente din Franța, așa cum au fost relatate de mai multe canale mass-media din România. Am rămas șocat de accesul liber, diseminat liber, la orice oră, a unor scene de violență aplicată ieșite din comun.

În vremuri normale, într-un film, aceste scene aveau marcajul și delimitările temporare de tipul 16+, acum sunt accesibile liber la televizor și pe internet. Sancționarea acestor derapaje revine, conform legii, autorității responsabile de reglementarea audiovizualului (și internetului, după caz). În cazul României, Consiliul Național al Audiovizualului ar fi autoritatea ce ar trebui să aibe aceste competențe.

Problema principală este că este promovată și încurajată manifestarea unor forme de protest extrem de violente, într-un mod explicit descriptiv. Este o slăbiciune locală, căci în Germania, Franța, Danemarca nu veți găsi aceste relatări pentru că declanșează o serie de mecanisme psiho-sociale și politice riscante pentru societate. În primul rând, încurajează acele manifestări de violență. În al doilea rând, sporește creativitatea în manifestarea violenței. Mai grav, este transmisă această informație de risc unei largi audiențe, inclusiv persoane care, din diferite motive (ex. radicalizare, diferite forme de devianță), ar putea să apeleze la folosirea lor, fie pe cont propriu în atacuri individuale, fie colectiv. Inspirația acestor atacuri ca metodă de protest este gravă.

Deste ce este vorba? Franța s-a aflat mai multe zile într-o stare de asediu, după ce mai multe grupări de cetățeni de la periferia participării civice și economice, folosind instrumente de social media nereglementate precum TikTok pentru organizare și mobilizare, au declanșat un valuri de violență împotriva autorității statului și ordinii civile prin metode inedite, de guerilla urbană și nu numai – de la încercări de asasinate a unui primar folosind mașini-berbec sub flăcări la rănirea oamenilor prin tăierea stâlpilor de iluminat sau motocicliști în mișcare trăgând după ei drujbe pornite.

Le amintesc pentru că deja au fost prea viralizate pentru a nu fi ajuns deja către un larg public. Problema este că inspirația este periculoasă în astfel de cazuri. Este suficient să ne imaginăm ce ar putea genera preluarea unor astfel de exemple în cazul următoarelor proteste din Piața Victoriei, mai ales că protestarii pașnici români au o experiență mai slabă de desolidarizare cu manifestările violente.

45.000 de polițiști și jandarmi sunt mobilizați în Franța pentru a face față acestor izbucniri de violență, sunt organizate contramanifestări anti-violență în întreaga țară, mii de persoane au fost reținute, până și bunica victimei a vorbit la televizor a îndemnat la pace socială.