Orașe verzi sau orașe fără viitor

Orașe verzi sau orașe fără viitor

Una dintre așteptările pe care le aveam în urmă cu vreo zece ani era legată de modul în care arată Bucureștiul, în principal, dar și alte orașe din țară ținea de modul în care era gestionat mediul ambiant. Am văzut cum orașe din întreaga Europă s-au schimbat în această perioadă, s-au înverzit, iar oamenii se bucură de un mediu mai sănătos, mai liniștit, și nu numai. Beneficiile orașelor verzi la nivelul bunăstării individuale și colective sunt cunoscute și includ, printre altele, o durată de viață mai mare, costuri mai reduse cu serviciile de sănătate, oameni mai fericiți și, dacă planificarea este făcută cu cap, timp și nervi salvați, precum și perspective de dezvoltare economică mai bune.

Acum, în toată această suprapunere de crize, vedem cât de mult ar fi contat o viziune mai ecologică pentru oraș, susținută de o strategie inclusivă care să fie urmărită în mod profesionist. Ar fi însemnat un transport public mai accesibil, mai bine organizat, mai curat și mai funcțional, capabil să reducă din impactul crizei asupra cetățenilor. Ar fi putut însemna și o energie mai ieftină, dacă erau sprijinite demersurilor de amplasare de panouri solare și alte soluții mai eficiente energetic și bazate pe regenerabile la nivelul clădirilor. Ar fi putut însemna chiar o dezvoltare mai armonioasă a orașului întrucât, oricât de mult nu ne-ar păsa, nu se poate ca în ziua de sâmbătă singurul loc în care se pot strânge oamenii să fie Calea Victoriei și Centrul Vechi. Cum nu s-a întâmplat aproape nimic dintre acestea, iar dacă se întâmplă au niște efecte mai degrabă regresive în urma intervenției autorităților publice în modul actual, ne putem bucura de aceeași situația ca în 2010, cu diferența că nici măcar coșuri de gunoi care îți permit să arunci și să colectezi selectiv deșeurile nu mai există.

De ce s-a ajuns unde s-a ajuns este o mare întrebare. Nivelul de atomizare la nivelul populației, cel puțin în privința participării publice, cetățenești, este la un nivel ridicat. Mai apare și indiferență. Îmi este greu și ce se întâmplă în raport cu ideea de planificare urbană. Dar dincolo de acestea există o problemă de gestionare a soluțiilor: sunt făcute fără participarea reală a oamenilor și fără vreo capacitate de control a acestora. Problema e că nu poți obține democrație și bună guvernare, inclusiv la nivel local, cu aceste descrieri ale cetățenilor, cu excepția cazului în care ai o elită tehnocratică binevoitoare și orientată spre apărarea interesului public la nivelul administrației și conducerii politice. Altfel, ascultăm povești și ne uităm cum Sofia și Chișinăul se înverzesc pe repede-înainte, iar Kievul reconstruit va urma aceeași direcție.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *