Miza reorganizării Bucureștiului: 12 miliarde de euro pentru un vot la patru ani
A revenit în atenția publică reorganizarea administrativă și politică a Bucureștiului și Ilfovului. De data aceasta, USR a propus noua reformă (de fapt veche, întrucât au mai propus și alții aceste idei înainte), în care sunt eliminate sectoarele și administrația Ilfovului.
Pe scurt, proiectul presupune desființarea sectoarelor și a județului Ilfov, alături de concentrarea puterii acestora în rândurile primarului și consilierilor Municipiului București. În loc de primăriile de sector și cea municipală, va rămâne doar cea municipală, cu un primar și 60 de consilieri municipali – consilierii municipali vor fi aleși câte trei pentru fiecare district. Tot primarul Municipiului Bucureștui va numi și administratorul viitoarei administrații municipale. Administratorul va fi însoțit de 30 de consilieri metropolitani, 20 din partea Bucureștiului, 10 din partea localităților din Ilfov.
Propunerea USR își propune să eficientize administrația, să ofere o viziune coerentă, mai puțină birocrație, mai puțină risipă, servicii publice mai bune și participare civică reală. În realitate, mecanismul gândit împiedică competiția, reduce participarea politică în luarea deciziilor, nu este un garant pentru servicii publice mai bune sau pentru mai puțin risipă (aș putea spune că va genera mai multă risipă, dar e o explicație separată) și va promova o centralizare nemaivăzută pentru București și Ilfov. De altfel, printre primele aspecte prin care este fundamentată propunerea, susținătoarea ei, Roxana Wring, lasă să se înțeleagă că este o problemă cu faptul că „Primăria Capitalei nu coordonează activitatea sectoarelor”.
Propunerea este comparată cu Parisul, de exemplu. Dar este o imagine falsă și care denotă amatorism cu privire la Paris. În fiecare ciclu legislativ, locuitorii Parisului nu aleg doar primarul și cei 163 de consilieri municipali, ci și primarii și consilierii pentru arrondissements (districte administrative ale Parisului). Districtele, așadar, sunt și unități politice, nu numai administrative, și nu au un for comunitar condus de consilierii municipali, ci au propriile consilii de arrondissements alese. Mai mult, pentru cele 20 de districte administrative ale Parisului sunt aleși 364 de consilieri de arrondissement la fiecare ciclu electoral. Nu mai vorbim de faptul că au și niște competențe, nu sunt doar de formă sau trimiși ai primarului/partidului.
Făcând documentarea pentru acest articol, am aflat și că populația municipală a Parisului este de un pic peste două milioane de locuitori, aria urbană făcând Parisul să pară aglomerat (12 milioane). Ceea ce reduce un pic din ambițiile argumentului: populație multă, organizare politică și administrativă complicată.
Despre Metropola Grand Paris. Este condusă de un președinte ales (politic) de un consiliu metropolitan care are 209 de consilieri metropolitani. Consilierii metropolitani sunt aleși de consiliile municipale/locale ale tuturor ariilor administrative care fac parte din metropolă, după un algoritm de reprezentare definit. Metropola mai are și o adunare a primarilor. Nu este, așa cum dorește USR, o zonă metropolitană condusă de un administrator numit de cea mai mare administrație din metropolă.
Dar administrarea Parisului nu înseamnă doar arrondisements, Municipiul Paris și Marea Metropolă a Parisului. Dacă nu vorbea acel document de desființarea administrației Ilfovului, nu aminteam nici eu de Île-de-France, regiunea pariziană echivalentă zonei București-Ilfov (doar că are 12 milioane de locuitori, cum am specificat mai sus). Regiunea Île-de-France are un consiliu regional cu 209 consilieri regionali. Consilierii regionali sunt aleși în urma unor alegeri regionale pentru un mandat de șase ani. Coalițiile formate în urma rezultatelor regionale aleg un președinte de regiune și, în cazul Île-de-France, 15 vicepreședinți.
Cazul Parisului este exemplar în privința menținerii unei viziune descentralizate asupra administrației publice locale în arii urbane complicate. Patru rânduri de primari/președinți și de consilii alese, în principal direct de cetățeni, mențin Parisul dinamic și aproape de cetățean, asigurând o reală participare la luarea deciziilor și prevenind posibile abuzuri. Și contează.
Propunerea USR este un exemplu de concentrare a puterii, centralizare a luării deciziilor, evitare a transparenței și a răspunderii democratice, reducere a pluralismului politic și a competiției electorale. Pentru că acel partid sau coaliție care va avea controlul asupra consiliului municipal propus și viitorului primar ales conform planului pentru București va avea acces la cele mai multe fonduri publice locale dintre cele ale Bucureștiului și Ilfovului.
Poate să fie ales în două tururi de doar 16% dintre cetățenii bucureșteni, însă accesul al resurse și la direcțiile strategice va rămâne. Iar lista fraudelor legale și a risipei banului public este mare, de la concertele obișnuite la contracte generoase de consultanță pentru nimicuri. Cu mai puține obstacole și mai depaarte de controlul cetățenilor sau statului asupra actului guvernării. Iar bugetul unui astfel de mamut municipal ajunge la 3.000.000.000 de euro anual. Înmulțiți cu patru (ani) și veți obține 12.000.000.000 de euro (douăsprezece miliarde de euro). Nu e nevoie să faceți prognozele pe mărimea bugetului peste câțiva ani, căci va crește dacă trendul rămâne cel actual. Prin comparație, fondurile alocate României de la Uniunea Europeană pentru exercițiul financiar 2014-2020 sunt de 33 de miliarde de euro. Am folosit multe zerouri pentru a sublinia miza mamutului care se dorește rezultat prin reorganizarea administrativă și politică propusă, din păcate, de un partid de opoziție.