Regatul Unit are nevoie de Uniunea Europeană

Cazul petrolierelor recente capturate sau amenințate în Strâmtoarea Hormuz arată că principii care au supraviețuit mai bine de o sută de ani în relațiile internaționale sunt puse constant sunt semnul întrebării. Resurse de jumătate de trilion de dolari sunt evaluate ca trecând prin Strâmtoarea Hormuz, la nivel global, anual, în principal petrol și gaze naturale.

Reacția Regatului Unit, parte a conflictului naval, merită subliniată.

Chiar dacă vorbim de ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, perspectivele cooperării în domenii de interes strategic rămân la un nivel ridicat.

Reacția la criza petrolierelor este un bun exemplu al perspectivelor de cooperare. Petrolierul Stena Impero a fost reținut în apele internaționale de Gărzile Revoluționare ale Iranului, iar membrii echipajului multinațional se află în captivitate.

Jeremy Hunt, secretarul britanic pentru afaceri externe, a anunțat Camera Comunelor de eforturilor pentru de-escalarea tensiunilor și soluționarea crizei. Hunt a caracterizat acțiunea Iranului ca fiind una de „piraterie de stat”. 1

Eforturile respective includ cooptarea partenerilor europeni pentru o misiune maritimă europeană în Golf. Uniunea Europeană are câteva experiențe în privința misiunilor maritime, în special pentru combaterea pirateriei.

Preventiv, un distrugător britanic va fi trimis în regiune pentru a venit în sprijinul navelor britanice și nu numai care trebuie să treacă prin Strâmtoarea Hormuz și se expun acestor riscuri. Dar pentru asigurarea liberei circulații, britanicii mizează și pe această misiune militară maritimă cu o importantă participare europeană.

Configurația finală a misiunii maritime, dacă va fi una comună, rămâne de văzut, însă încercarea Regatului Unit de a atrage Uniunea Europeană de partea sa, în situația publică actuală, este un demers neașteptat în contextul politic actual, dar previzibil ca soluție de protejare a intereselor strategice în Golful Persic ale Marii Britanii.