Dincolo de a râde de Boris Johnson

Dincolo de a râde de Boris Johnson

Este relativ ușor să te uiți la presa de opoziție și la oponenții politici pentru a obține o descriere a noului prim-ministru britanic. Însă nu este locul potrivit pentru simplificări.

Boris Johnson are ca principal element al mandatului său cel mai dificil proiect politic de la încheierea procesului de decolonizare de după cel de-al Doilea Război Mondial pentru țara sa. În 1973, Regatul Unit a aderat la Comunitățile Economice Europene, devenite ulterior Uniunea Europeană. 46 de ani mai târziu, este numit prim-ministru cu sarcina de a ieși din Uniunea Europeană, după participarea Regatului Unit la procesul de integrare europeană. Mai mult, Brexitul este un proces politic care aduce riscuri la adresa integrității Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și la adresa păcii arhipelagului.

Theresa May a avut ca principal element al mandatelor sale Brexitul – să declanșeze ieșirea din Uniunea Europeană (Articolul 50) și să ajungă la un acord privind ieșirea din Uniunea Europeană. În martie 2017, transmite președintelui Consiliului European notificarea în baza Articolului 50 pentru ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană. Declanșează alegeri anticipate pentru a se asigura de existența stabilității și a sprijinului politic pentru perioada de pregătire a Brexitului. Urmeză doi ani de negocieri, timp care sunt schimbați câțiva negociatori politici din partea Regatului Unit, se ajunge la un acord tehnic susținut și de May și de Uniunea Europeană, dar care nu are sprijin în Parlamentul britanic pentru ratificare nici după o serie de garanții suplimentare oferite de UE. May obține o prelungire a celor doi ani până pe 31 octombrie 2019 pentru Brexit, în speranța schimbării situației interne și pentru pregătiri suplimentare în caz de no-deal. Recunoscând blocajul instituțional pentru ieșirea din UE, pe 24 mai 2019 își anunță demisia, urmând să asigure interimatul până la desemnarea următorului prim-ministru.

Fiind o majoritate stabilă de partea Partidului Conservator, nu era nevoie de alegeri anticipate, ci doar de pregătirea unui alt prim-ministru, nominalizate de partidul (coaliția) aflată în majoritate. Au avut loc alegerile interne și câștigătorul a fost Boris Johnson, un susținător al no-deal (în cazul în care nu se trece peste câteva linii roșii în acord).

Miza politică a mandatului său este ridicată. Tot ieșirea din Uniunea Europeană este subiectul principal, iar partenerii de negociere au o poziție clară: acordul nu mai poate fi renegociat, este cea mai bună variantă după doi ani de eforturi. De cealaltă parte, Boris Johnson încearcă să vadă care sunt avantajele unui no-deal și, desigur, să promoveze interesele clare ale Regatului Unit în această dezbatere: fără backstop pentru Irlanda de Nord, acces facil la piața comună europeană și o înțelegere financiară acceptabilă.

La fel ca în cazul Theresei May, soluția este în grădina politică britanică, în perspectivele pe care aceasta le poate avea (sau pe care și le poate schimba). De la primele discuții cu președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și cu negociatorul-șef al Uniunii Europene pentru Brexit, Michel Barnier, mesajul european a fost clar și identic cu cel primit de predecesoarea sa. Totuși, Brexitul rămâne principalul punct de pe agenda politică din Regat, cu șanse sporite pentru no-deal. De altfel, compoziția cabinetului Boris Johnson, dincolo de vârsta redusă și de diversitatea sa, este una puternic susținătoare are ieșirii, chiar dacă are și câteva persoane care au făcut campanie pentru a rămâne în UE.

Cu mesajul „DUDE, we are going to energize this country”, Boris Johnson a enunțat prioritățile atât ca lider conservator, cât și ca prim-ministru: Deliver Brexit, Unite the country, Defeat Jeremy Corbyn, Energize the country (livrează Brexitul, unifică țara, înfrânge-l pe Jeremy Corbyn, energizează țara). În primul său discurs, a anunțat numeroase măsuri de investiții economice și sociale de orientare clasic-liberală.

Vom vedea cât va rezista și cât de eficiente vor fi politicile pe care le va promova.  Și, în primul rând, cum va gestiona cel mai important dosar politic al Regatului Unit de mai bine de o generație. În final, nu trebuie să uităm nici de susținătorii săi: va reuși să salveze partidul în fața competiției din partea Partidului Brexit și a diviziunilor interne?

Câteva referințe utile:

• primul discurs al prim-ministrului Boris Johnson, 24 iulie 2019, https://www.gov.uk/government/speeches/boris-johnsons-first-speech-as-prime-minister-24-july-2019
• declarația prim-ministrului în fața Parlamentului cu privire la prioritățile noului guvern, 25 iulie 2019, https://www.gov.uk/government/speeches/pm-statement-on-priorities-for-the-government-25-july-2019