Live blogging din trenul IR 1637

După un somn de aproape două ore, am plecat din Focșani cu destinația București Nord. CFR-ul m-a întâmpinat aseară cu o mică surpriză, dat fiind că nu poți cumpăra biletele online cu mai puțin de 24 de ore înainte de călătorie. Asta e.

Am călătorit bine, în ultimul vagon al trenului, ajungând cu bine, cu îngrozitor de mult spațiu și cu o confort termic sublim, în București Nord. Pauză de masă la KFC, căci la McDonalds’ e mai multă lume și toaletele nu arată la fel de bine.

06:35: M-am urcat în vagonul 5. Curent este, aerul condiționat este lângă mine, alături de cea mai mare fereastră. Sunt exact la mijloc, în singurul loc cu o măsuță pe care o pot folosi și cu mai mult spațiu ca la clasa I în fața mea.

06:50: Este interesant să urmărești oamenii cum coboară din tren și să îi analizezi. La fel și pe cei care stau pe peron, precum și pe cei care încă sunt în căutarea vagonului pentru călătoria acestora. Mă întreb dacă folosește lumea corect acele coșuri de gunoi albastre pentru colectarea selective. Până una-alta, fac primul live-blogging din tren. Ultimul l-am făcut la un meci de acum câțiva ani când Messi marca patru goluri în poarta lui Arsenal.

06:55: Trenul se pregătește să plece. Pe fundal, față de drumul spre București, nu sunt manele, ci Păsărea Colibri. „Dacă n-ai fi, dacă n-ai fi”…

07:01: Am plecat. Peronul se pierde în timp ce trenul înaintează cu o viteză acceptabilă. Nu cred că vor fi întârzieri, ceea ce înseamnă că în jur de 9:40 ar trebui să fiu în Brașov. Va fi prima dată când voi coborî în gara din Brașov. Încă una va fi bifată!

07:04: Niciodată nu am observat cât de urâte sunt blocurile din această zonă a Bucureștiului, deși am plecat cu trenul de peste treizeci de ori din gara București Nord. Iubesc temperatura actuală și mediul. Din nefericire, muzica care se aude este o schelălăială de genul „noi doi…”

07:15: Revenim la lectura de dinainte de oprire: How International Relations Affect Civil Conflict; Cheap Signals, Costly Consequences. Îmi plac și perdelele: se trag atât de ușor la geam, încât nu îmi vine să cred. Cutiuța de gunoi e curată, la fel și vagonul, în general.

07:20: Controlorul, destul de amabil, a venit și s-a uitat pe bilete și la poza din carnetul de elev. Continuăm lectura.

07:40: Apropierea de Ploiești se simte întotdeauna. Mirosul groaznic îți provoacă o stare de rău întotdeauna. Stația Ploiești Vest arată groaznic, dar nu sunt întârzieri.

08:03: Citim Istoria Gândirii Politice, apoi, în cinci-zece minute, trecem de stația din Câmpina. Încă o dată mă mir să văd cât de părăsită este România și câte spații sunt lăsate să se dărâme, alături de uimirea față de ineficiența din ultimii 23 de ani de a crea locuri de muncă în industrie. Îmi place clădirea gării din Câmpina. Intră în top 10 stații de tren favorite din România. A ajuns aici cu cinci minute mai devreme.

08:35: Sinaia. Drăguțe lucrările de pe-aici care sunt efectuate. Și peisajele.

08:45: Bușteni. Un vânzător ambulant de mure a intrat în tren. Mai am o oră, însă pot să mă întind cât vreau în momentul acesta. Mă uit pe geam la niște modele de garduri. Între timp, mi-am mai adăugat vreo trei cărți pe lista de „to read” în GoodReads.

08:50: Azuga. A trecut destul de mult timp de când am văzut această stație pe zi. În ceea ce privește momentul în care am coborât, ei, bine, sunt deja mai bine de trei ani de la ultimul popas aici. Îmi place cum arată peronul: frumos amenajat, curat. Trenul a sosit mai devreme aici. Urmează Predeal.

Între timp, un alt vânzător. Astă dă și zmerură, și mure. Face și reduceri la doamne. Nimeni din vagon, însă, nu este interesat.

Pun punct transmisiei din motive subiective: nivelul plictiselii și somnolenței a ajuns la cote alarmante.

*foto via cronicaromana.ro