Guvernul Cioloș a pus gând rău pieței libere

Guvernul Cioloș a pus gând rău pieței libere

Socialismul duce la comunism. Alți autori spun că orice intervenție a statului în piață duce către acest stadiu de organizare socio-politică. Pas cu pas.

Vedem cum, în București, Primăria Capitalei și primăriile de sector își pregătesc intrarea pe piața imobiliară, prin construcția de case și apartamente. Rezultatele putem să le estimăm deja: un partid va primi bani în mod indirect, ilegal, dar nesancționabil, prin intermediul modului în care sunt plătiți sau fac achizițiile publice companiile înființate de administrația locală, calitatea rezultatelor va fi îndoielnică comparată cu costul total al realizării, iar agenții economici de pe piață vor concura cu statul. Ce egalitate și corectitudine în distribuirea forțelor! Evident că un întreprinzător care va dori să ofere locuințe la prețuri rezonabile va fi din start descurajat să investească, căci va oferi aceleași locuințe pe care o companie de stat, care va merge pe datorii ca multe altele, va oferi locuințele la un preț mai mic, dar din banii tuturor, nu doar pentru banii viitorului cumpărător.

Ministerul Educației s-a supărat pe piața liberă

Atât cu primăriile și conducerile care au fost alese de bucureșteni la alegerile locale. Revenim la ideea de titlu și avem un exemplu clar despre cum Ministerul Educației a pus gând rău pieței libere și principalilor beneficiari ai educației, elevilor.

Descentralizare, cuvând enigmatic în fundamentarea politicilor publice

Într-o mare parte a instituțiilor publice centrale există impresia că directivele de la centru sunt cele mai bune pentru a rezolva o situație de pe plan local. Fals, România are nevoie de o descentralizare adevărată pentru a face față secolului în care trăim.

Viziunile comuniste și socialiste domină formularea politicilor publice

Totodată, deși intră tineri în administrația publică centrală, măsurile și viziunile socialiste sau comuniste continuă să domine și să reflecte politicile publice care ne afectează viața de zi cu zi.

Guvernul Cioloș continuă păcatele Guvernului Ponta

În al treilea rând, Guvernul României sub Dacian Cioloș continuă greșelile făcute de Guvernul Ponta, poate chiar mai mult. Nu numai că trece peste limitele autoguvernării locale și nu se consultă cu autoritățile locale, dar intră mult și peste atribuțiile Parlamentului României.

Despre cei care scriu notele de fundamentare și metodologiile, nu pot să spun decât că uită una dintre limitele cercetării făcute din birou: anume că s-ar putea să fie paralelă cu practica. Acesta este și unul dintre motivele pentru care unele reglementări europene pot fi greu transpuse în legislația din România, căci realitatea diferă un pic față de modul în care este reflectată în urma consultării documentelor și statisticilor naționale.

De unde știe statul ce este justificat economic pentru un agent economic?

Mă uit pe o notă de fundamentare în care Ministerul Educației spune ce este justificat economic. Din partea cui, în ce context, în defavoarea cui, sunt elemente care lipsesc cu desfăvârșire.

Guvernul României și Ministerul Educației se tem că „decontarea integrală a prețurilor abonamentelor, așa cum sunt stabilite de transportatori ar putea genera comportament oportunist din partea operatorilor de transport,”, ajungând la concluzia că „varianta optimă este decontarea abonamentelor la un preț rezonabil care să plece de la costurile operatorilor la care să se adauge profitul mediu obținut de către aceștia”. Este absurd și explic în continuare de ce.

Multă lume știe că prețul se formează în urma interacțiunii între cerere și ofertă. La fel cum multă lume știe că pe o rută de transport nu circulă doar elevi, deci beneficiarii serviciilor oferite de transportatori nu vor fi doar cei care vor trebui să aibă biletele decontate. Așa-numitul „comportament oportunist” va fi cel mult o excepție, căci va stârni protestul celorlalți călători. Câteva rânduri mai jos, culmea, autorii sunt conștienți că va fi un impact economic.

Guvernul vrea să schimbe modul de calcul al încălcării unui drept

În al doilea rând, beneficiarii educației, adică elevii și nu numai, beneficiază în statul social român de o serie de măsuri de protecție socială. Una dintre ele și decontul cheltuielilor de transport. Educația este gratuită, dar trebuie să fie și accesibilă, prin urmare este nevoie de redistribuirea unor resurse dintr-un loc în altul pentru a acoperi o anumită nevoie, lăsând la o parte faptul că va fi o investiție a statului pe termen lung în actualii și viitorii contribuabili. Dar mai este și stat de drept, iar Legea educației naționale are un articol clar (art. 84, al. 3):

Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă.

În loc să repare greșelile fostului mod de stabilire a decontului, reglementat printr-o ordonanță din timpul Guvernului Ponta, în care era comisă o imensă nedreptate (dacă un elev cheltuia 300 de lei pe transport primea mai puțin de 80 înapoi), guvernul vine cu o măsură de stabilire a unui mod de calcul pentru plafonarea decontului maxim.

Note de fundamentare ale inițiativelor care vor afecta viețile a 125.000 de elevi formulate prost. Studiu de impact amator

Tot punctul 2 din nota de fundamentare e absurd într-o stat care funcționează într-o economie de piață.

Prin instituirea unui tarif maximal, bazat pe costuri și printr-o metodologie transparentă se urmărește decontarea integrală a costurilor cu naveta a peste 125.000 de elevi. Această măsură va avea un impact major în sensul creșterii participării copiilor la ore și reducerea abandonului școlar.

Adică se așteaptă ca printr-un tarif maxim dictat de la centru, bazat pe costurile la un anumit moment (e irelevant dacă e transparentă sau nu, căci în esență metodologia trebuie să instrumentalizeze modul în care se acționează), să obțină decontul integral al costurilor. Adică printr-o plafonare a unei decont al unor servicii achiziționate anterior să fie decontat integral costul serviciilor.

Și nu, măsura nu va avea un impact major în creșterea participării la ore și la reducerea abandonului școlar. Sunt zeci de motive pentru care abandonul școlar este unde este, motive ce țin inclusiv de familie, comunitate locală, interacțiune cu mediul extern, școlarizarea și educația anterioară, facilitățile pentru studiu, scopul studiilor și accesul la piața muncii.

Altfel spus, ce rost au încă șapte ani de școală când știi că vei fi șomer? E drept că nu am văzut proteste din partea celor care țipă pentru drepturile elevilor privind sprijinirea învățământului dual, reformarea sistemul de învățământ tehnologic, încurajarea investitorilor să își asume acest risc economic și social, diminuarea numărului de licee teoretice.

Impact negativ al propunerii de hotărâre de guvern

Dar ce face măsură cu care vine Ministerul Educației:

• Discriminează1. În timp ce elevii din mediul urban vor avea decontul integral, cei din mediul rural, în esență dezavantajați, mai primesc o lovitură prin decontarea parțială a costurilor, o continuare a discriminării actuale, poate chiar mai gravă, căci:
• Intervine abuziv pe piață, forțând operatorii de transport să practice un anumit tarif. Cum transportul elevilor care fac naveta zilnic reprezintă aproximativ 3,64% din capacitatea de transport a operatorilor de transport rutier de persoane, ambele situații descurajează transportul elevilor spre școală:
  • elevii ar putea fi lăsați la urmă sau neacceptați în mijlocul de transport întrucât vor fi forțați să achiziționeze niște servicii la un tarif mai mic care s-ar putea chiar să nu mai existe (ducând în extrem chiar la imposibilitatea de a achiziționa abonamente, deci la imposibilitatea decontului pentru cei aflați în limita stabilită de lege de 50 de kilometri);
  • în zonele excepționale, operatorii de transport ar fi descurajați să mai mențină ruta, întrucât clienții fideli vor fi elevii.
• Încalcă politica privind concurența, nu numai principiile de bază, ci articole propriu-zise reglementate. Articolul 8 din Legea concurenței precizează că sunt „interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale ori locale şi ale entităţilor către care acestea îşi deleagă atribuţiile, care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa,” fiind amintite în mod explicit limitare libertății comerțului sau autonomiei întreprinderilor și  stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor. Mai mult, autorii proiectului de hotărâre de guvern nu au cum să dovedească că prețurile practicate reprezintă disfuncționalități ale pieței de transport rutier de persoane, fapt ce ar justifica o măsură temporară a Guvernului României, cu avizul Consiliului Concurenței. Prețurile se stabilesc în mod liber. Cerere și ofertă, prima lecție de la orice oră de economie liberă, nu centralizată sub autoritatea unui stat autoritar sau totalitar.

Unele IMM-uri și-ar putea vedea pusă existența în pericol

Aș mai adăuga că Ministerul Educației, inițiatorul hotărârii de guvern, consideră că impactul asupra IMM-urilor va fi redus având în vedere numărul mic de elevi beneficiari. Ce înseamnă redus pentru un IMM? Înțeleg că vor fi corectate anumite zone la un moment dat, dar pentru un IMM care are ca rol transportul de persoane și abia reușește să își plătească salariații, acest impact limitat poate însemna chiar falimentul sau dispariția firmei.

De unde știe Guvernul ce profit va face o firmă peste un an?

Puncte cheie sărite în argumentația Ministerului Educației

Sumarizând, Guvernul României vrea să aprobe nivelul maxim al tarifului pe kilometru al abonamentului de transport pentru elevi, plafonând tariful abonamentelor pentru anul școlar în curs, dictând un tarif unic pe distanță, căci Ministerul Educației a ajuns la concluzia în baza unei metodologii deficitare bazate pe cât zice Ministerul Educației că va fi profitul mediu, căci așa a fost anul trecut, și cunoscând din sediu rata de ocupare a locurilor prestatorilor de servicii de transport public rutier, fie că sunt firme care fac asta în esență sau care închiriază autovehicule de transport persoane. Dar despre rata de ocupare este o altă discuție, căci este irelevantă în calculul acesta. Sau modul în care se eliberează locurile. Desigur, cei afectați de măsurile socialiste ale Guvernului Cioloș, respectiv elevii și operatorii de transport, au fost ignorați de inițiatorul hotărârii de guvern, căci, după cum spune în nota de fundamentare, „ar putea general un comportament oportunist”.

Metodologia de calcul propusă este deficitară

Concluzionând, avem Guvernul se pregătește să spună cât va costa un abonament pe baza pe baza unei metodologii neadecvate. Nu numai că metodologia are limite relevante, că procesul consultării este deficitar și că realitatea este un pic diferită de modul în care a fost descrisă de autoritatea de la București, dar reprezintă o intervenție abuzivă a statului pe piața de transport public, spunând statul cât va costa un abonament de transport, în funcție de cât spune statul că va costa un kilometru, și în funcție de profitul stabilit tot de stat.

Derapaj socialist al Guvernului Cioloș – un motiv de îngrijorare: nu poți dicta prețurile pe o piață liberă

Într-o notă personală, ar trebui să fim îngrijorați de aceste derapaje administrative socialiste pentru că ne vor afecta pe toți. Acesta este un caz carte în care piața liberă și statul de drept sunt date la o parte. Pe de o parte, elevii vor suferi în urma tarifelor pe care nu le vor găsi pe piață decât în unele locuri, companiile mici și mijlocii primesc prin „decret” guvernamental nivelul tarifelor pe care le pot practica pentru anumite servicii, iar, pe de altă parte, o Constituție și o lege care stabilesc niște limite clare sunt ignorate în dauna beneficiarilor și a principiilor pe baza cărora au fost redactate. Și nu în ultimul rând, toți vom plăti când din banii contribuabililor vor fi plătite despăgubirile stabilite de instanță pentru cei vătămați, elevi și firme.

Documentele amintite în articol au fost publicate, spre dezbatere publică, pe site-ul Ministerului Educației, pagina fiind disponibilă la adresa aceasta.

• Proiect HG
• Proiect HG – Anexa 1
• Proiect HG – Anexa 2
• Proiect HG – nota fundamentareHG – Anexa 2

P.S.:

Am atașat mai sus anexa 2, lista tarifelor maxime pentru abonamentele de transport rutier vândute elevilor.

Ipotetic, o bună perioadă de timp aș fi putut face naveta 40 de kilometri. Tariful normal ar fi de 11 lei. 22 de lei. La 21 de zile lucrătoare pe lună, tariful biletelor m-ar fi putut costa 462 de lei2

Legea educației naționale spune că elevii beneficiază de reducere de 50%. Înseamnă un tarif de 231 de lei. Să presupunem că acesta este practicat ca abonament de operatorul de transport. 

Pe ordonanța Guvernului Ponta, aș fi avut decontat doar 100 de lei. 131 din buzunarul cuiva trebuiau să vină.

Pe hotărârea propusă de Guvernul Cioloș, abonamentul ar trebui să coste 139 de lei, urmând să fie decontați, căci Guvernul a ajuns la concluzia că cele 42 de călătorii lunare ale mele îl costă pe transportator 139 de lei (chiar am verificat cu tariful pe kilometru). 

Avem două probleme: 

• de ce ar trebui transportatorul să mă transporte pe mine pentru un sfert din valoarea călătoriei? (nu intru în discuția despre faptul că în multe cazuri autobuzul ar fi fost jumătate gol sau chiar mai mult, deci tariful pe loc/kilometru este o prostie, iar dacă e plin s-ar putea ca abonamentele decretate de Guvern să fie lăsate la coadă, în limita locurilor disponibile, deci să rămân acasă) de ce ar trebui ca unii să plătească abonamente de 462 de lei sau de 231 de lei, iar eu să dau 139 de lei? în baza a ce? în altă perspectivă, de ce ar trebui ca transportatorul să vină cu bani de acasă pentru a-mi plăti mie diferența de tarif? de unde?;
• nu o să mai am nici cei 100 de lei decontanți, având în vedere faptul că s-ar putea să fie imposibil să apuc abonament? Deci nu numai că voi da 131, dar risc din cauza acestei măsuri socialiste să fiu obligat, dacă vreau să îmi continui studiul, să scot de buzunar tariful abonamentului.

Închei aici. 

1. Restricție, fie ea indirectă, pe baza apartenenței la o categorie defavorizată de la folosirea și exercitarea unui drept recunoscut de lege într-un domeniu al vieții publicese numește discriminare [↩]
2. Lucrez pe scenariul în care abonamentul lunar este suma călătoriilor, iar pentru elevi este 50%. O mică prelucrare pe un abonament normal 50% din suma călătoriilor și urmat de 50% din reducerea de elev ar duce la 115,5 lei, în limita ordonanței. Nu mă pronunț asupra (i)realismului ca abonamentul în sine să fie 50% din suma călătoriilor. Un calcul arată că limita maximă în care decontarea ar fi integrală ar fi dacă, pentru această valoare și pentru acest număr de kilometri, este ca abonamentul normal să fie cu 40% mai mic ca suma biletelor. [↩]