Greva studenților de la Universitatea din Granada

Greva studenților de la Universitate din Granada

Spania trece printr-un moment marcat de greve ale studenților. Ziarele titrează pe primele pagini aceste evenimente, iar cele locale nu mai zic. Astăzi, nu am făcut cursuri. De fapt, nimeni nu a făcut cursuri pe-aici. S-a anunțat de dinainte că va avea loc o grevă a studenților. Și așa a fost. Iar numărul acesta nu este deloc neglijabil, după cum veți vedea mai jos într-o înregistrare a marșului pe care aceștea l-au avut într-un oraș destul de mic. Au pornit de la una dintre cantinele universitare, au trecut prin fața Facultății de Științe Politice și au ajuns în fața rectoratului unde și-au strigat revendicările.

Un demers lăudabil și un eveniment bine organizat

Este un demers lăudabil. Să îți cauți drepturile, să lupți pentru o educație de calitate și gratuită, să mobilizezi un număr impresionant de grupuri diferite și de studenți, să blochezi cursurile într-o zi, să organizezi o serie impresionantă de dezbateri pe teme ce țin de activitatea universitară, să ai printre punctele principale o lege a educației care să pună accent pe gratuitate și calitate pare minunat. Cam atât. Manifestația a fost pregătită cu zile înainte, s-au împărțit pliante, au avut loc discuții, toată lumea a știut. Mobilizarea a cuprins în mare parte studenți ai unui învățământ prea ușor și de masă, din punctul meu de vedere, dar și susținători ai acestora.

Un rezumat al spectrului politic spaniol

Înainte de a trece mai departe, o să fac un mic rezumat al spectrului politic spaniol, un stat care este prin Constituție social și democrat. Cele mai multe partide sunt pe partea stângă, un număr imens din punctul meu de vedere. În cadrul acestora protestului, nu am văzut mesaje de centru-stânga, nu am văzut evidențiați nici socialiștii de la PSOE, cei care au avut guvernarea din 2004 până în 2011 prin intermediul lui Zapatero, nici ale partidului de stânga, populist, născut la începutul anului, PODEMOS. Nu mai vorbesc de Uniunea pentru Progres și Democrație, partidul progresist care organiza dezbateri publice și invita prin pliante la ușă oamenii să participe. Comunitatea Autonomă Andaluzia are o guvernare socialistă, iar Granada un primar popular, partid care, de altfel, are guvernarea acum în Spania.

Păcat de radicalizarea mesajului

Cu toate astea, urmărirea din afara „cetății” a protestului mi-a lăsat o impresie nu prea bună. Știu că tinerii și studenții sunt, în general, împărțiți pe partea stângă a spectrului politic, dar mesajele transmise de greva de astăzi mi-au arătat că nu degeaba pliantele care erau împărțite aveau ca mesaje „afară cu fasciștii din clasă”. În timpul protestului, am auzit cele mai multe mesaje anti-capitalism, anti-occidentalizare, anti-privatizare din viața mea. Erau și mesaje de tipul „Azi, fără educație, mâine, fără pensie”, care, ce-i drept, sunt mai moderate, dar protestul văzut îmi va rămâne în memorie din cauza mesajelor de mai sus. Încerc să îmi dau seama dacă toți acești participanți care aclamau anumite strigături își dau seama de faptul că nu există sustenabilitate în comunism și că socialismul, în sine, a eșuat în întreaga lume. Încerc să îmi dau seama dacă sunt manipulați sau, pur și simplu, vor să vadă doar partea plină a paharului, cea în care e bine și frumos, dar în care lipsesc fundamentele. Formațiunile de tineret ale partidelor și mișcărilor de extrema-stângă s-au făcut remarcate, ce-i drept, în cadrul acestui marș. În primele grupuri, de exemplu, circulau mesaje împotriva Partidului Popular.

Îmi pare rău că am plecat la drum cu 25% baterie și că nu am apucat să înregistrez cererile acestora și manifestația din fața rectoratului universității. Dar asta e. Am învățat ceva. Oricum, a fost o plăcere să urmăresc marșul pe care l-au avut. Din nou, spun că este un demers lăudabil, dar mi-aș fi dorit să văd participanți cu capul pe pământ. Rata de șomaj în rândul tinerilor reprezintă o problemă. Pentru problema educației, avem exemplul țărilor nordice, Germaniei, Greciei, Turciei fără taxa de studiu pentru învățământul universitar. Păcat de radicalizarea mesajului.