Doar 12% din apele uzate urbane ale României erau tratate conform legislației europene

M-am uitat recent pe situația cu proporția apelor urbane uzate care sunt tratate în România respectând cerințele legislației europene (ale Directivei UE privind tratamentul apelor uzate din mediul urban). Am fost șocat de datele Agenției Europene pentru Mediu, cu mențiunea că datele au câțiva ani.

Doar 12% din apele uzate urbane din România respectă normele europene privind colectarea, tratamentul biologic și tratamentul biologic cu eliminarea azotului și/sau fosforului. Rezultatul este mai șocant, dacă ne gândim că Bulgaria este la 30%, Cehia la 75%, Polonia la 87% sau Austria la 100%.

Culmea este că aceste norme au fost definite în 1991 și nu de vreo autoritate supranațională, ci prin acordul de voință liberă al statelor participante de la acea dată. 33 de ani mai târziu, dintre care 17 în Uniunea Europeană, motivele pentru care suntem la acest nivel sunt necunoscute. Argumentele din 2007 nu mai sunt valabile în prezent, fiind contrazise de realitate. În schimb, apele sunt mai poluate, afectate de specii invazive și fără nicio pedeapsă pentru cei care nu își îndeplinesc obligațiile cu privire la crearea și participarea la mecanismele de tratament al apelor.

Directiva a fost adoptată recunoscându-se faptul că apa urbană uzată este unul dintre principalii poluatori ai apei, dacă nu este tratată adecvat. Preocupările erau legate de materia organică, de azot și de fosfor, pe lângă alte substanțe dăunătoare, care duc la eutrofizarea apei, cu efecte toxice pentru economie, biodiversitate și sănătate. Poluarea afectează cu atât mai mult populația vulnerabilă, întrucât nu are acces la informații, nivelul de educație este limitat, iar resursele economice sunt limitate la rândul lor.