Sunt un adept al acelui obicei, considerat de români, de multe ori, straniu. Trebuie să te trezești, să te ridici din pat, să depui o groază de efort pentru a te bucura de un drept pentru care, în 1989, tineri și nu numai s-au jertfit. Au avut un ideal, acum noi nu facem altceva decât să le risipim dorința, stând în casă în ziua votului, indiferent de alegerile care au loc.
Dar ce legătură are Nicolae Ceaușescu cu Uniunea Europeană și cu noi, alegătorii? Dacă România ar fi continuat să fie o dictatură, am fi rămas, alături de multe alte state, în strânsă legătură cu Moscova, Orientul Mijlociu și cu destul de multe drepturi lipsă. Ne-am fi îndepărtat de Vest; Occidentul a reprezentant și va mai reprezenta progresul, în pofida unor puncte care apar în zilele noastre și despre care auzim aproape zilnic prin intermediul diferitelor canale de comunicare. În mandatul lui Emil Constantinescu, continuat de ceilalți președinți, noi am fi făcut primii pași spre două mari organizații regionale și internaționale: NATO și UE.
Din 2007, europarlamentarii sunt sunt singurii reprezentați europeni aleși în mod direct de către cetățeni, în țările de proveniență. Intrând în Uniunea Europeană, avem dreptul să îi votăm pe cei care ne reprezintă interesele la nivelul Parlamentului European. Da, votul este un drept, unul obținut cu chin și unul care trebuie folosit. Nu sunt pentru votul obligatoriu, ci pentru o conștiință cetățenească care să crească numărul românilor care merg la vot.
În 2014, vom alege din nou. Eu voi vota pentru prima dată aleșii pentru Parlamentul European anul viitor, dar poate unii dintre voi vor fi deja la a treia călătorie spre cabina de vot ce deschide porțile României spre PE.
Avem nevoie de acești oameni acolo? De fapt, întrebarea este dacă avem nevoie, în general, de Parlament. Este o structură, după cum bine știți, întreținută din banii electoratului, fie că vorbim de cea de la nivel național sau cea de la nivel european. Eu zic că avem nevoie. Și pentru a răspunde, vă voi provoca la un exercițiu de imaginație: gândiți-vă la un stat sau la un organism internațional care nu ar avea toate cele trei structuri: executiv, legislativ și judecătoresc. Ar funcționa? Cine ar reglementa situațiile din viitor? Da, Parlamentul este acela.
Și că vorbim de reglementări, închei această postare cu un îndemn, acela de a merge la vot, între 22 și 25 mai 2013, și vin și cu o știre din domeniul sănătății, la nivelul UE:
Capacitatea UE de a face față unor amenințări transfrontaliere serioase la adresa sănătății cum ar fi coronavirusul, epidemia cu Ecoli din 2011 sau gripa H1N1 din 2009 va fi întărită de legislația votată joi. Textul introduce un sistem de avertizare timpurie, facilitează achiziționarea împreună a vaccinurilor și va face posibilă declararea unei stări de urgență la nivelul UE în eventualitatea unei crize.
Ce înseamnă acest vot? Vaccinuri echitabile la nivelul țărilor din EU (îmi cer scuze dacă mai scriu și așa, dar sunt adaptat pe modul English) datorită unei scheme de achiziționare a medicamentelor și vaccinurilor la comun, mult mai ieftin, de către state, posibilitatea declarării unei „stări de urgență” la nivel european pentru a putea accelera autorizarea medicamentelor necesare pentru a combate criza (în momentul actual, este nevoie de o stare declarată de Organizația Mondială a Sănătății pe toate continentele), independența experților, un sistem mai transparent, interoperabilitate și nu numai. Este un limbaj din categoria „pomposo-lemnos”, dar pentru cetățeni va veni cu o serie de plusuri, în funcție de implementarea și diseminarea de la nivel național.
Pentru concursul Blogger European. Regulamentul este disponibil aici.
*cover photo: commons.wikimedia.org
**imagine articol: fujifilm.in
Madalin Blidaru
Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.
Oare mai exista o separare a puterilor in stat in Romania? Oare parlamentarii fac legi pt ca cetatenii sa o duca mai bine sau sa o duca ei mai bine? Nu cred. Mi-amintesc ca la alegerile din 2007 pt Parlamentul E. precum si la referenduumul de suspendare a presedintelui inca mai exista acea frica de lege. Pe atunci caratul votantilor cu masina la sectia de votare intra la ilegalitati. Incepand cu 2008–2009 a devenit o practica. La alegerile locale cine s-a organizat mai bine cu masini si oameni in sectie care telefonau la centru comunicand cine nu s-a prezentat la vot a castigat alegerile. In 2012 acest lucru s-a facut pe fata si de fata cu politia. Metoda functiona cam asa: omul din sectie, de obicei presedintele acesteia, consulta lista cu votanti si vedea cine nu se prezentase la vot. Suna la persoana de contact sau direct la persoana cu masina responsabila de un anumit sat si acea persoana se prezenta la poarta votantului convingandu-l sa vina la vot. Transportul era inclus, plus un bonus.
Necunoasterea legii de catre cei din sectie( partidele isi pun numai oameni fara studii de cele mai multe ori pt a-i putea manipula, sau oameni corupti )duce la perpetuarea acestui fenomen. Ce rezulta de aici? Cativa corupti ai partidelor castiga o suma de bani din indemnizatii , anumite persoane ajung primari sau consilieri sperand sa obtina beneficii in urmatorii patru ani, iar democratia sufera la fel cum suferim si noi cei ce suntem corecti si respectam legea. Si atunci mai are rost sa privim votul ca pe o datorie, ca pe un drept al nostru?
Sunt cam aceleasi fenomene care erau practicate prin anii 50-60 in Statele Unite. Incet, incet, poporul se va educa si nu va mai exista aceasta cauzalitate nefasta a nerespectarii legii. Dar mai dureaza.