Belgia nu indexează toate salariile cu inflația

În România, în ultimele luni, judecătorii și procurorii și-au dat singuri ca restanțe salariale adiționale echivalentul a circa 3% din bugetul de stat. Este vorba în principal de niște indexări ale salariilor cu rata inflației pentru perioada de după 2018, plus dobânzi penalizatoare. Costurile sunt imense. Toata cercetarea publică și privată din România nu se ridică la echivalentul a 3% din bugetul de stat. Sumele acestea vin peste veniturile pe care respectivii le încasează tot de la stat, fiind printre cele mai mari din țară, și tot de la bugetul de stat. Argumentația prin care respectivii și-au dat aceste beneficii este aberantă și pe care Guvernul României o acceptă este aberantă: sunt niște sume care vin sau oricum veneau în urma unor titluri executorii în urma unor decizii judecătorești.

Spolierea de care se bucură judecătorii și procurorii din România este unică pe planeta aceasta. Mai mult, restricțiile de care se bucură nici nu sunt printre cele mai dure. Răspunderea acestora este aproape de zero. Vezi foarte des judecători care se antepronunță pe Facebook și asociații de procurori care fac politică de sindicat. Despre cazurile de probleme de integritate nu mai are rost să vorbim, căci ar trebui să fie o rușine pentru mulți profesioniști din acele domenii. Cu toate acestea, organizațiile acestora decid recuperarea de la stat a unor sume pe care și le inventează. Într-un caz similar, am încercat să obțin fundamentarea economică a măsurilor propuse, primind un răspuns că nu se poate pentru că acele documente conțin date cu caracter personal. Este uimitor că poți să ții în afara transparenței documentația privind astfel de măsuri, cu un impact fiscal imens.

Dincolo de spoliere, avem problema impozitării. Veniturile judecătorilor și procurorilor, deși sunt printre cele mai mari din România, sunt impozitate cu doar 10% la fel ca pentru restul lumii. În Belgia, un judecător cu salariul mediu are un impozit pe venit de 50%. Sunt și cei cu salarii mai mici care se încadrează în nivelurile de taxare de 40% sau 45%. Este vorba doar de impozitul pe venit, nu de alte contribuții pe contribuții pe care și le plătesc. Pentru o mică sumă din acestea, beneficiază de deduceri fiscale, la fel ca toată lumea. În România, față de toată lumea, mai au o serie de alte avantaje. Impozite similare cu ale celor din Belgia se află în mai toată Europa și în Statele Unite ale Americii.

Belgienii au mai făcut un lucru util pentru a proteja atât interesul public, prin buget, ci și pe restul lumii. Indexarea automată a salariilor cu inflația se face cu anumite limite. În primul rând, este făcută în funcție de un indicator care elimină o serie de itemi care pot genera la rândul lor inflație. Dar mai important este următorul: indexarea automată se face doar pentru salariile ce ajung până la 4.000 de EUR brut pe lună. Pentru salariile care depășesc această sumă, indexarea automată cu acel indicator se aplică doar pentru primii 4000 de EUR brut pe lună din suma care reprezintă salariul respectiv. Restul ce depășește acea sumă fie nu este indexat, fie este indexat semnificativ mai puțin, asigurând în același timp și creșterea salariilor medii și mari pentru a răspunde inflației – unde numai o parte a cheltuielilor este cu adevărat afectată de creșterea inflației – , dar și limitarea efectelor creșterii salariilor asupra inflației – fiind cunoscute efectele creșterii salariilor asupra antrenării inflației. Circa 40% din salariați sunt afectați de această limitare introdusă de decidenții belgieni, pragul respectiv de 4.000 de EUR fiind foarte puțin sub salariul mediu.

Niciunul dintre cele trei mecanisme mai sus nu există în România. Nicăieri în Uniunea Europeană și America de Nord nu mai există situația din România. În România, salariul mediu brut a fost în februarie 2026 de 9.272 RON, însemnând circa 5.557 net. Imaginați-vă cum ar fi dacă în perioada următoare decidenții români ar spune că salariile peste salariul mediu brut nu se mai indexează automat cu rata inflației, ci doar suma până la acel prag este indexată automat, restul fiind indexat semnificativ mai puțin și nu proporțional, ci în limita unui plafon. Imaginați-vă că ar mai spune, referitor la impozitul pe venit, că taxează cu 25%, nu cu 10%, salariile până la pragul mediu și, pentru ceea ce depășește, suplimentarul taxat cu 40%. Imaginați-vă și că ar spune lucruri similare și despre taxarea altor venituri. Iar Belgia ia aceste măsuri la 2% inflație, nu la 10% ca în România. Știu că a fost limitată indexarea automată în România pentru o parte a sectorului public în ultimii ani, dar, din nou, este vorba doar pentru o parte, pentru restul nu. Iar unii își dau creșteri de la sine din taxele altora.