Ce-și doresc europarlamentarii de la viitorul relației UE cu China?

Europarlamentarii din Comisia de afaceri externe din Parlamentul European au aprobat pe 15 iulie 2021 un raport în care propun șase piloni pentru a construi noua strategie a relației Uniunii Europene cu China. Raportul a fost adoptat cu o largă majoritate, 58 de voturi pentru, 8 împotrivă și 4 abțineri. Ridică însă o serie de probleme în raport cu poziționarea europeană față de China.

Cei șase piloni constau în:

cooperarea în privința provocărilor globale;
implicarea în raport cu drepturile omului și normele internaționale;
identificarea riscurilor și vulnerabilităților;
construirea de parteneriate cu parteneri cu viziuni similare;
dezvoltarea autonomiei strategice europene;
apărarea intereselor și valorilor europene.

Probleme principale care apar în această strategie este că ignoră realitatea planurilor Chinei. Mesajul belicos al liderului suprem Xi Jinping de la aniversarea a o sută de ani de existență a Partidului Comunist Chinez arată că abordările bazate pe „wishful thinking” în raport cu China riscă să fie deconectate de realitatea. Se poate discuta despre toți acești piloni. De exemplu, textul aprobat de europarlamentare vorbește de cooperarea cu China în privința unor provocări globale precum drepturile omului, schimbările climatice, dezarmare nucleară, lupta împtriva crizelor sanitare și reforma organizațiilor multilaterale.

Însă putem vorbim de cooperare când în mod constant China a subminat toate aceste puncte? În privința dezarmării nucleare, China nici nu vrea să audă de participarea împreună cu Rusia și SUA la un acord de neproliferare. Sub pretextul societății multilateral dezvoltate (sau a unei formulări cu același sens), drepturile omului pe care occidentalii le-au promovat pe plan global sunt anihilate în China. Mai mult, se realizează de câțiva ani un export al viziunii chineze despre drepturile omului, unul care reușește să convingă din ce în ce mai multe persoane, colectivități și națiuni întregi. De la Africa la Asia Centrală, de la BLM la Rusia, drepturile omului sunt remodelate în viziunea chinezească. Problema este că nu prea mai putem vorbi de drepturi civile și politice în acest context revisionist.

Nici cu schimbările climatice nu avem o situație ideală. China este cel ami mare poluator global și va crește exponențial poluare. Nu mai are rost să amintim că va mai deschide multe centrale pe cărbune. Cât despre crizele sanitare, dacă China ar fi avut un regim politic democratic, lumea ar fi știut mai devreme de COVID-19. Iar dacă s-ar fi ocupat de o mai bună supraveghere a bolilor infecțioase, probabil nu mai vorbeam astăzi de pandemia COVID-19. Mai este și partea de reformă a organizațiilor multilaterale, cu marea problemă că reforma merită o dezbatere serioasă, întrucât multe organizații multilaterale sunt transformate în teren de exprimare a influenței Partidului Comunist Chinez.

Revenind la raport, europarlamentarii au dat înapoi în privința acordului cu China privind investițiile. Aceștia spun că procesul de ratificare nu poate fi relansat până când China nu elimină sancțiunile împotriva unor europarlamentari și împotriva unor instituții ale Uniunii Europene. Însă acest punct este, din nou, aproape irelevant. Desigur, China a reacționat disproporționat la sancțiuni, însă probleme cu acest acord comercial sunt altele, de la lipsa asumării respectării unor norme internaționale de către China la accesul dificil pe care îl vor avea europenii pe piața chinezească comparativ cu accesul aproape liber al chinezilor pe piața europeană. Mai mult, modul în care China a răspuns companiilor occidentale care nu doresc să ia parte la genocidul uighur, sancționându-le, confirmă acceptarea de către europeni a unei poziții șubrede în raport cu China, în care condițiile egale de negociere sunt departe.

Raportul urmează să fie votat în plenul Parlamentului European.