De unde atât de mulți fani ai dictatorului de la Budapesta?

De unde atât de mulți fani ai dictatorului de la Budapesta?

Unii sunt troli, dar cei mai mulți sunt reali. Cetățeni români, participanți activi la viața politică, aceștia s-au încolonat în sprijinul prim-ministrul maghiar Viktor Orban.

Pe o dimensiune ideologică, contrară intereselor de dezvoltare economică de această dată, spriin vine pentru Viktor Orban și din partea unor numeroși susținători AUR, PSD, PNL și chiar din alte grupuri nereprezentate acum în Parlament. UDMR este un caz aparte, ținând cont de legăturile strânse cu statul maghiar, fluctuând între diferite poziții în funcție de valul politic de la Budapesta și oportunitățile de la București. Totuși, apare această ancorare a multora în sprijinul pentru Viktor Orban. Dacă Ungaria și-a atins deja limitele economice și aceste poziționări încearcă să obțină alte avantaje din alte direcții (în principal din spațiul ex-sovietic și din China), în România un astfel de sprijin este contrar intereselor de dezvoltare economică.

Argumentul ideologic are alte origini la Viktor Orban, folosit pentru a prosti poporul în timp ce camarila sa fraudează fonduri europene. Mai este însoțit și de partea cu democrația iliberală de factură iudeo-creștină, în realitate devenind din ce în ce mai mult o dictatură creștină în Ungaria. Iar aici este nevoie să facem distincție față de creștin-democrație, o construcție politică de după Al Doilea Război Mondial, ancorată în economia socială de piață, care a fost un factor democratizant în societățile în care a existat. Ungaria lu Viktor Orban pierde atât din vedere principiile economiei sociale și caracterul democratizant al acelui model, urmând astfel un model cu totul diferit.

Mai este și argumentul pe care l-am citit prima dată la un influencer de pe Facebook care spune că este bine să fim alături de Ungaria sau să nu vrem Ungaria în afara Uniunii Europene pentru că este podul pe care trebuie să îl traversăm în relațiile noastre comerciale cu restul Uniunii Europene. Altfel spus, fără Ungaria în UE, vom ajunge mai greu în restul UE. Aici, din păcate, este o neînțelegere a modului de funcționare a Uniunii Europene. Este o logică de geografie economică care nu corespunde modului în care se fac afacerile în UE. Căci, în varianta greu de imaginat a ieșirii Ungariei, statutul Ungariei în afara UE ar fi unul șubred. Ungaria este o anexă economică a unor industrii germane, industrii care vor rămâne în UE. Oricât de mult s-ar îmbunătăți relațiile cu China, al doilea partener comercial al Ungariei, nu poate suplini UE. Iar în afară de Serbia și Ucraina, toți ceilalți vecini sunt în Ungaria. Altfel spus, mai mare este problema de geografie economică a Ungariei. Iar Ucraina ca vecin are tot interesul să își armonizeze cadrul de cooperare cu cel al Uniunii Europene. Chiar și Serbia urmărește să ajungă în UE. În acest context, o Ungarie cu un pas în afara UE este o Ungarie falimentară și care va avea același tratament din partea tuturor vecinilor. Altfel spus, transportatorii români vor avea aceleași condiții de trecere prin Ungaria ca cei germani sau austrieci, poate chiar și ca cei ucraineni.

Mai mult, Ungaria a avut o reacție de inamiciție în privința României. Unul dintre obiectivele strategice menționate de guverne consecutive de la București a fost aderarea la OECD. Sunt mai multe motive pentru care nu suntem în OECD, interne și externe, iar printre ele este inclusiv faptul că Ungaria nu era de acord în 2017 ca România să aderare la această organizație. S-a schimbat sau nu situația, nu știu, însă solidaritatea cu un regim de la Budapesta pentru a obține acest sprijin o să ducă la pierderea sprijinului altora care pot susține aderarea României la acest forum de cooperare economică.

Admirația entuziastă pentru Viktor Orban în conflictul actual cu Uniunea Europeană și cu valorile democratice vizibilă în spațiul public din România nu are fundamente. Culmea este că întâlnim din ce în mai multe voci și de la guvernare care au început să lanseze acuzații nefondate la adresa instituțiilor europene, de la unele critici nefondate (era și un cuvânt aparte folosit) privind PNRR-ul la unele atacuri față de o strategie europeană privind pădurile. Pentru bunăstarea României, incluzând și dezvoltarea economică și socio-umană, convergența și coeziunea cu UE sunt factori cheie. E drept că uneori este nevoie de învățarea mai mult a unor instrumente ce pot folosite și, totodată, de reacții mai clare pentru anumite teme pe baza cărora sunt lansate critici incorecte.