Scandalul Pegasus îndeamnă la reglementarea exporturilor de tehnologii de supraveghere

Scandalul Pegasus îndeamnă la reglementarea exporturilor de tehnologii de supraveghere

Despre spyware-ul Pegasus realizat de compania tech israeliană NSO știm de mulți ani. Pegasus este promovat de companie, este cunoscut ca fiind aplicat pentru supravegherea țintită a persoanelor indezirabile pentru anumite regimuri politice și lideri politice. Al-Jazeera, de exemplu, a raportat acum câțiva ani pe această temă, într-o relatare conectată la evoluțiile politice din zona Golfului. Nefiind vorba de lumea democratică, relatarea respectivă nu a făcut valuri. Dar nu era o necunoscută. Tehnica fusese folosită de prințul saudit MBS pentru a-l spiona pe Jeff Bezos prin 2018, tot pe-atunci poliția politică saudită îl folosea pentru asasinarea lui Jamal Khashoggi la Istanbul. Plus că sunt folosite și alte metode de supraveghere în zona democrațiilor, în general aflate sub un control democratic.

Noutatea care apare prin dezvăluirile recente cuprinzând vreo 50.000 de numere spionate din peste 50 de țări este că fenomenul este mult mai larg și cuprinde chiar o avalanșă a interceptărilor făcute de regimuri autoritare și dictaturi nu doar la adresa oponenților politici de toate felurile din țărilor lor, ci și împotriva liderilor politici europeni și nu numai. Aflăm că Emmanuel Macron a avut toate conversațiile de pe un telefon urmărite la comanda marocanilor. Aflăm că președintele Consiliului European Charles Michel era într-o situație identică. Aflăm că câteva zeci de persoane din eșicherul administrativ și politic de top al Franței erau interceptate prin folosirea Pegasus. Similar în Marea Britanie. Am aflat că americani folosind numere străine erau la fel spionați prin intermediul acestui soft. Jurnaliști americani de la publicații diverse ca orientate de la WSJ la CNN, NYT, AP sau Bloomberg erau spionați încă din 2016.

Mecanismul de interceptare nici nu era dificil prin această tehnologii, de principiu având nevoie doar de numărul persoanei, mai departe țintirea făcându-se prin utilizarea acestui software. Nu există niciun mecanism de protecție față de atacurilor prin mecanisme de tipul celui dezvoltat de NSO. Nici măcar NSO nu este singurul producător de astfel de programe. Problema fundamentală este că aceste instrumente sunt folosite pentru atacuri împotriva apărătorilor drepturilor omului, promotorilor valorilor democratice, jurnaliștilor și societății civile. Aparatura lor este obiectul acestor acte de spionaj, multe ilegale prin natura distribuției software-ului, reduși la tăcere, intimidați și chiar executați. Spyware-ul era contractat de agenții guvernamentale sau de interpuși ai acestora. În democrații, problema este cu atât mai gravă cu cât există niște valori fundamentale care au permis dezvoltarea societăților și asigurarea drepturilor și libertăților fiecărei persoane. Doar că vedem din scandalul cu NSO și Pegasus că nici spațiul democratic nu mai este ceea ce era. Autocrații precum Ungaria lui Viktor Orban au folosit acest soft împotriva jurnaliștilor incomozi.

Ce este de făcut pentru oferirea de garanții împotriva practicilor Pegasus?

În primul rând este nevoie de asigurarea faptului că aceste instrumente nu sunt folosite pentru scopuri contrare valorilor democratice, fără țintirea avocaților și activiștilor pentru drepturilor omului sau a societății civile, de exemplu.

Se mai poate interveni la nivelul controlului exporturilor, astfel încât să fie oprite exporturile acestor servicii și produse acolo unde există riscuri că pot pune viețile nevinovate ale oamenilor în pericol. Avem practici similare cu un instrumentar mai clasic care poate fi transformat în oameni, de ce nu și cu aceste servicii. În această logică, se poate pune presiune pentru limitarea vânzărilor, transferurilor și utilizării acestor tehnologii de supraveghere – moratoriu sau nu, acest pas poate oferi timpul necesar pentru dezvoltarea unor reguli clare privind folosirea unor programe spyware mai periculoase.

Acest timp poate fi folosit și pentru a convinge statele care nu au un cadru de protecție adecvat pentru a-l dezvolta și proteja fiecare persoană. Nu în ultimul rând, răspunderea publică asupra mecanismelor de aprobare și control a acestor tehnologii de supraveghere este necesară. Până la urmă, ceea ce ne desparte de China și alte regimuri autoritare și totalitare este că omul contează în democrație.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *