Ar trebui să emigrez din cauza datoriei contractate de autoritățile statului și de entitățile pe care acestea le controlează?

Ar trebui să emigrez din cauza datoriei contractate de autoritățile statului și de entitățile pe care acestea le controlează?

Constituția României vorbește despre stat, autorități publice, economice și finanțele publice, integrare euroatlantică, și despre alte puncte. Deși sunt și numeroase prevederi ce pot fi legate de ideea de bună guvernare, în rândul acestora și rezultate din acestea, realitatea spune altceva.

Ca cetățean, în relația cu acest stat, mai ai și obligații, după cum sunt normale, cum sunt cele de a contribui la cheltuielile publice, cu așezarea justă a impunerilor, după cum spune același document, iar drepturile și libertățile constituționale trebuie să ți le îndeplinești cu bună-credință, fără să încalci drepturile și libertățile celorlalți. Și cei care care rezidă, au de asemenea, obligații similare.

În același timp, cei care administrează și utilizează resursele publice, indiferent de natura lor, sau de nivelul de guvernare și/sau administrare, nu au nicio obligație constituțională prevăzută explicit în direcția bunei guvernări sau a dezvoltării sustenabile. Toate obligațiile de bună guvernare au venit din exterior în țara în care imaginea lui Vlad Țepeș era vedetă la protestele anticorupție de acum aproape un deceniu. Nimic despre viitor nu este precizat în documentul de bază al României, iar interpretările drepturilor și libertăților sunt probabil printre cele mai restrictive din Europa.

De ce tema celor 100 de miliarde de euro apărute în dreptul datoriei guvernamentale consolidate brute în ultimii șapte-opt ani este un non-subiect pe agenda tuturor? Iar aceasta este o estimare precaută, evazivă, și fără a include împrumuturile din programul NextGenerationEU, care nu doar că sunt mai ieftine, dar au și obligații de bună guvernare și de sustenabilitate – pentru orice decident sau administrator care știe să citească obligațiile.

Ca nebeneficiar, direct sau indirect, din această sumă acumulată în doar câțiva ani, și în calitate de contribuabil nebeneficiar de vreo amnistie, din contră păgubit de autoritățile statului, mă uit și mă minunezi știind că voi contribui la plata ei fie că vreau, fie că nu vreau, dacă aleg să rămân în România.

Am constatat înrăutățiri și în accesul la drepturile și libertățile fundamentale și în accesul la serviciile publice asigurate de autoritățile stat, nu doar experiența legată de protecția consumatorilor descrisă acum câteva luni pe blog, dar inclusiv când vine vorba de acea minimă interpretare a statului ca paznic de noapte. Uitându-mă la evoluțiile societale și economice, nu pot să nu mă întreb cum voi trăi câțiva ani, având în vedere legislația adoptată în ultimele luni și capacitatea din viitorul previzibil de colectare și gestionare a resurselor.

În 2018, datoria guvernamentală consolidată brută era de 34,4% din PIB. În 2023 ajunsese la 48,9% din PIB, însă există numeroase semne de întrebare cu privire la respectarea reglementărilor Uniunii Europene în stabilirea acestui procent, căci, dacă ar fi depășit 50% din PIB în datele oficiale ale statului, ar fi fost nevoie de aplicarea măsurilor de austeritate încă de la 1 ianuarie 2024, iar, cu respectarea îndrumărilor europene în crearea acestor date, probabil chiar de la 1 ianuarie 2023. Desigur că vorbim și despre respectarea demnității umane, dar când această idee începe să fie folosită ca slogan pentru măsuri populiste în timp ce cei care o folosesc închid ochii la nerespectarea unor minime prevederi de bună guvernare, ascunzându-se, cu pagube măsurabile și trasabile, nu mai ai ce să zici.

Important este ceea ce nu este inclus în datoria guvernamentală consolidată brută, însă este datorie publică sau garantată de entitățile publice, cel puțin din prisma materializării riscurilor. Pentru a rămâne în scenariul optimist, trecând și peste diferențele dintre creșterea producției și a economiei, avem situația aceasta cu 34,4% din PIB în 2018 și 48,9% din PIB în 2023. În termeni absoluți, România a înregistrat o creștere de la 71 de miliarde de euro la 158 de miliarde de euro, ajungând din urmă Suedia la nivelul îndatorării (nu și la alți indicatori).

Impactul celor, probabil acum, peste 100 de miliarde de euro diferență, între 2018 și 2024, asupra bunăstării publice este invizibil, iar asupra entităților necontrolate de stat, direct sau indirect, inclusiv asupra persoanelor, nu se vede decât prin diferite sisteme de impunere a costurilor – taxe directe sau indirecte, servicii publice mai proaste, inflație, și altele. Mai grav este că același stat, prin deciziile, interferențele și reglementările adoptate, de multe ori ilegale și neconstituționale, inclusiv prin modul în selectează favoriții în distribuția resurselor publice – adesea în pagubă pentru interesul public – , de cele mai multe ori la fel de ilegal și neconstituțional – fără să mai aducem în discuție considerente legate de dreptate – a reușit să creeze condițiile unui nivel de trai mai slab și servicii publice de o calitate și mai slabă, plus ruinarea modului de îndeplinire a funcțiilor de bază.

P.S.: În cele 100.000.000.000 de euro sunt și 3.000.000.000 de euro din fonduri europene. Aici ai reglementări foarte clare în privința a ceea ce poți face cu acele fonduri, precum și cu privire la trasabilitatea și evaluarea utilizării lor. Reglementările Uniunii Europene prin programul respectiv precizează și care sunt proiectele care pot fi finanțate și ce condiții trebuie să îndeplinească. Sunt mai multe puncte care trebuie bifate și nu urmează neapărat o logică algoritmică. Am trimis o cerere pentru a afla care sunt entitățile beneficiare ale proiectelor și programelor finanțate prin acele trei miliarde. Este informație publică și, astfel, nu doar că poți vedea dacă au fost făcute alocări în mod legal, cel puțin când vine vorba de transmiterea resurselor respective, dar poți vedea și alte diferențe în privința gestionării resurselor publice, de către entități private, publice, sau mixte, dar în ultimă instanță cheltuieli publice.