Cum ne protejăm libertatea?

Cum ne protejăm libertatea?

Am trecut printr-o primă rundă de alegeri electorale în acest sezon de toamnă-iarnă, cu o prezență mai mare față de ultimele alegeri prezidențiale, în turul de scrutin similar, ceea ce indică că a existat un interes mai ridicat din partea electorilor candidaților. 52% dintre electorii care au fost la vot înseamnă și că 48% dintre electori nu au fost la vot, care, dincolo de listele electorale, reflectă și interesul individual și posibilitățile individuale de a participa sau nu, sau chiar posibilitatea de a participa într-un mod accesibil – asigurând cele mai înalte standarde de integritate electorală – la acest proces.

Sunt două aspecte – nu doar politice, sociale, economice – din prerogativele președintelui pe care le evidențiez, esențiale pentru protejarea libertății individuale. Prima este legată de instituțiile și/sau mecanismele instituționale de care dispune pentru a se opune încercărilor de limitare a libertății individuale, încercări emanații ale instituțiilor politice prin acțiunea sau prin inacțiunea lor, mai ales atunci când aceste încercări sunt dincolo de principiile contemporane ale statului de drept. Aceasta este însoțită de garantarea accesului la drepturi. Vechea problemă – cum ne protejăm de tiranie, fie aceasta și a majorității, având în vedere modalitățile prin care poate fi livrată în zilele noastre, uneori chiar și fără să fim conștienți inițial de aceste modalități. A doua ține de potențialul de a se putea fi făcut detestat intern și/sau extern, întocmai pentru a proteja libertatea individuală în fața acțiunii sau inacțiunii sale ca președinte – acțiuni sau inacțiuni ce ar putea limita drepturile și/sau libertățile fundamentale -, dacă va fi cazul.

În ziua de astăzi, se vede că dezbaterile publice și participarea cu sens la procesele de deliberare sunt într-o stare puțin vivantă. Îmi pare acum că sunt livrate sau urmate aceleași linii de mesaj, în diferite media, dominante sau nu, pe teme cu efecte foarte diferite și uneori foarte păguboase, inclusiv ca profunzime. Cu toate acestea, lumea este neinteresată sau dezinteresată, în pofida multor teme, adesea de natură instituțională – formalizate sau nu – care le afectează direct, la care adăugăm și efectele indirecte. Iar, de exemplu, neinteresul, inclusiv pentru treburile publice cu implicații precum cele descrise mai sus, are de obicei multe cauze. Inclusiv neinteresul față de starea libertății și modul de manifestare a ei are cauze. Cum ne protejăm libertatea și care sunt factorii care au contribuit atât de mult la acest neinteres față de protejarea libertății, încât locuitorii României – și nu numai – , inclusiv reprezentanții lor, tratează cu atât superficialitate fiecare lucru? Iar unele libertăți, putem să vorbim într-un alt capitol și despre accesul la anumite drepturi – plecând, din nou ca exemplu, de la aer și apă, sunt atât de specifice și individualizate, încât, prin natura proceselor de politici publici, reglementare, administrare, nu pot fi subsumate ori asortate, însă este nevoie de protejarea acestora.