Dintre problemele statului cu dedicație

Când amintesc problemele de capacitate a statului în România, nu fac pledoarie etatismului, chiar dacă un grad de intervenție din partea autorității statului este necesar pentru a corecta diferite deficiențe. Problema pe care o văd ține de capacitatea statului de a-și îndeplini funcțiile de bază și, mai ales, de a se asigura că normele care asigură existența sa sunt într-adevăr la baza activității celor care sunt agenții săi.

În momentul în care vezi președintele Senatului României, parte a puterii legislative, intervenind într-un scandal penal ce privește activitatea prim-ministrului Guvernului României, parte a puterii executive, propunând comisii și comitete de înghețat anchete, în loc să aștepte desfășurarea anchetei magistraților, este o mare problemă, dincolo de fenomenul de captură a statului și de respectarea separației puterilor și interdicția exercițiului arbitrar al puterii. Nu există niciun dubiu că prim-ministrul, în acest caz, este deja penal, cel puțin pentru fals în declarațiile oficiale pe care le-a depus, plus alte complicități, rezultă clar din legile existente, întrebarea este cât de penal, cel puțin dacă plecăm de la premisa egalității în fața legii. Nu cred că a trecut zborurile primite în declarația de avere și nici nu cred că le-a declarat altor instituții față de care avea obligația realizării acestor declarații, valabil și în cazul altor oficiali publici. Mai grav, respectivii sunt și reprezentanții entităților care asigură pregătirea și adoptarea tuturor actelor legislative și administrative relevante.

În esență, pare că s-a ajuns în situația în care agenții statului nu mai au capacitatea să asigure obiectivele principale de politici pe care le au, în baza legii. Uneori, aceștia nici nu le știu și nici nu le înțeleg, ceea este și mai grav pentru obiective de bază precum colectarea taxelor, asigurarea ordinii publice și aplicarea legii, și furnizarea unor bunuri publice de bază, iar aici nu vorbim doar de probleme referitoare la legi. Față de alte ipostaze din trecut, acum s-a ajuns în situația în care, în pofida accesului la resurse financiare și disponibilității acestora, cu acces la piețe de toate felurile, eficacitatea și eficiența cheltuielilor publice lasă mult de dorit, iar sistemul de taxare a ajuns un ciur fără fund. Iar aplicarea legii este făcută selectiv și obscur, dincolo de toate principiile statului de drept.