Sprijin pentru coeziunea teritorială și socială în PNRR-ul italian

Sprijin pentru coeziunea teritorială și socială în PNRR-ul italian

Diferențele regionale în privința sărăcie în Italia nu au rămas nevăzute. Astfel, Planul național de redresare și reziliență al Italiei are un pilo axat pe coeziune teritorială și socială, cu componente dedicate pentru politici de ocupare a forței de muncă, coeziune teritorială și infrastructură socială. Coeziunea teritorială este abordată în mod orizontal în întreg PNRR-ul prin investițiile incluse în acesta.

Față de alte planuri, cel italian este structurat plecând de la șase misiuni, preluând unul dintre modele de bună practică în planificarea administrativă. Misiunea 5 se referă la coeziune și incluziune, urmărind să consolideze nivelul de ocupare, precum și coeziunea teritorială și socială. Are alocate trei componente. Prima componentă se axează pe politici active pentru piața muncii, reforma serviciilor publice de ocupare, inițiative de upskilling și reskilling. Acțiune din această componentă, se amintește în analiza planului, se includ sprijin pentru egalitatea de gen – întreprinderi înființate de femei și un sistem de certificare pentru egalitatea de gen – și pentru tineri – sistemul dual de ucenicie și un serviciu civil universal. Componenta a doua include măsuri de incluziune socială axată pe grupurile vulnerabile și dezavantajate. Este orientată spre soluționarea unor probleme sociale precum sărăcia materială și deprivarea de locuire, precum și pe regeenrare urbană și sport pentru integrare și incluziune socială. A treia componentă urmărește reziliență internă, periferică și montană, cu acțiuni menite să aducă investiții în dezvoltarea sudului Italiei, în zonele interne montane, în zonele periferice. Sunt incluse investiții pentru rezolvarea sărăciei educaționale, lupta cu mafia, inversiții și reforme în zonele economice speciale.

Aproape două miliarde de euro (1% din PNRR-ul italian) merg către intervenții speciale în coeziunea socială, 5% merge către infrastructură socială, gospodării, comunitate și al treilea sector, iar în jur de 3% către politici de ocupare. Însă această alocare specifică nu spune mare lucru privind atenția acordată coeziunii teritoriale și sociale, întrucât 11/16 componente contribui în mod semnficiativ la coeziunea teritorială. Astfel, 40% din investiții merg către regiunile sudice, peste o cerință națională de 34%, urmărind astfel obiective de coeziune și convergență teritorială. Acestea merg către reducerea decalajului de infrastructură, creșterea productivității și competitivității prin linii de cale ferată rapidă, broadband, infrastructură de apă și management al dejeurilor, porturi și alte conexiuni.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *