Raționalitate elvețiană

Raționalitate elvețiană

Pe 25 septembrie 2022, elvețienii au fost chemați la vot într-un nou exercițiu de democrație directă. Au fost consultați astfel de 321 de ori după 1848, iar duminica trecută au avut patru întrebări asupra cărora au decis, cu niște întrebări clare pe teme complexe. Ceea ce surprinde este însă raționalitatea rezultatului.

În vremuri în care corpurile electorale din numeroase țări provoacă seisme în locurile cu fundații fragile, rezultatele acestor voturi corespund oricărei abordări raționale, tehnocratice de politici publice. Rezultatele contrazic chiar argumentele aduse în variate contexte care spun că democrația și tehnocrația nu se pot susține reciproc. Elveția arată că democrația poate legitima soluția tehnocratică, bazată pe expertiză, sau că, la rândul ei, tehnocrația poate fi legitimată democratic. Nu este întâmplător faptul că Elveția se menține de ani buni în topul dezvoltării umane, un indice bazat pe speranța unei vieți lungi și sănătoase, nivelul școlarizării societale și standarde decente de trai, în timp ce România a coborât sub Rusia și Turcia în ultimii patru ani.

Elveției au avut patru întrebări în față. Prima, dacă vor să facă din protecția demnității animalelor de fermă o cerință constituțională, ceea ce ar însemna în fapt o interdicție asupra creșterii animalelor în sistem intensiv, întrucât ar fi obligat guvernul federal să propună reglementări mult mai stricte. S-ar fi aplicat, de asemenea, cerințelor importurilor de animale, produse bazate pe acestea, și alimente cu ingrediente de origine animală, ceea ce ar fi dus și la afectarea unor relații comerciale. Aplicată, ar fi generat și costuri mai mari. Elveția are deja unele dintre cele mai stricte reglementări în domeniu din lume. La vot, au spus nu acestei propuneri, chiar dacă existau considerente etice, ecologice și de sănătate care ar fi sprijinit o astfel de propunere. Pe de altă parte, apar și elemente de siguranță și securitate alimentară, plus ceea ce a mai fost în campania aceasta.

A doua întrebare se referea la o temă mult mai polarizantă în unele societăți precum cea românească. Este vorba de reforma pilonului întâi de pensii – pensiile de vârstă și de supraviețuitor. Conform primei întrebări, cetățenii trebuiau să se pronunțe dacă sunt de acord cu creșterae unei taxe pe consum (taxa pe valoare adăugată) pentru a finanța acest buget de pensii, întrucât veniturile actuale pentru acest buget nu sunt suficiente pentru a asigura plățile tuturor pensiilor pentru următorii zece ani. A doua întrebare aduce schimbări modului în care se acordă acest sprijin, pe de o parte prin creșterea vârstei de pensionare a femeilor de la 64 la 65 de ani, dar și cu introducerea unei flexibilități pentru pensionare, permițând, de exemplu, persoanelor obțină o pensie parțială, dacă vor continua munca până la 70 de ani în condiți de timp de lucru redus, sau să lucreze după 65 de ani, în anumite situații, dacă nu au contribuit suficient, printe altele. Și aceste propuneri au trecut la votul popular. Pe scurt, au fost de acord cu creșterea vârstei de pensionare, pe de o parte, dar și cu taxe aplicate consumului mai ridicate în numele solidarității intergeneraționale și sustenabilității sistemului de pensii publice.

A treia temă este interesantă la rândul ei. Au respins la vot o propunere care ar fi acordat niște facilități fiscale companiilor care emiteau obligațiuni pe piața domestică din Elveția și investitorilor în acestea. Inițiativa argumenta asupra faptului că, având această taxă, companiile și investitorii preferă să se orienteze către alte piețe, în defavoarea pieței elvețiene, dar care ar fi oferit avantaje prin scutirea de acest impozit. Pe scurt, propunerea elimina impozitul de 35%, aplicat în regim reținerea la sursă, veniturilor obținute din dobânzile la obligațiunile emise pe piața internă. De asemena, propunerea elimina o taxă pe vânzarea obligațiunilor domestice și a altor titluri locale. Elvețienii au respins această propunere, argumentând, printre altele, că afectează finanțele publice și încurajează evaziunea.

Anul acesta, elvețienii au mai aprobat o lege o tranplantului de organe prin care toată lumea este potențial donator după deces, dacă nu și-a exprimat obiecția în mod explciit anterior. De asemenea, au fost de acord ca platformele de streaming precum Netflix sau Amazon Prime, să fie obligate să investească parte din veniturile locale în producțiile elvețiene. De asemenea, au picat o propunere care ar fi pus capăt cooperării cu agenția de frontieră a Uniunii Europene, Frontex. Au mai respins o interdicție asupra testării pe animale, au aprobat o propunere pentru protejarea tinerilor contra publicității pentru tutun și țigarete electronice, au respins o propunere promovată de parlament prin care s-ar fi eliminat o taxă de timbru aplicată unor creșteri de capital ale companiilor, și au respins creșterea fondurilor publice alocate de stat pentru a sprijini media întrucât „media subvenționată ar deveni media de stat iar democrația directă din Elveția are nevoie de o medie independentă”. O listă considerabilă într-un singur an.