Iarna rezilienței

În pandemia COVID-19, reziliența ajunsese un cuvânt nelipsit din orice discurs, uneori folosit cu sensuri denaturate. Mai mult, am vorbit de reziliență, deși cele mai multe sisteme care organizează activitatea socială, politică și economică nu s-au confruntat cu situații de stres. Putem admite că sistemul de sănătate publică și cele ale lucrătorilor esențiali din pandemie au fost stresate, unele și-au dovedit reziliența, altele au colapsat sau au ajuns să furnizeze torturi în loc de tratament. Pentru multe altele, capacitatea de adaptare a fost puternic recompensată, așa se face că în multe cazuri, reziliența a fost, de fapt, suspendare fără adaptare sau vreo revenire spectaculoasă ulterior crizei. Testul rezilienței vine însă în această iarnă.

Față de pandemie, șocul energetic, catalizat de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, va testa capacitatea de adaptare la scară largă, fără a exista vreo posibilitate de suspendare sau funcționare din inerție. Nu există sistem social, economic și politic care să nu fie afectat direct de problema aceasta. Cei care au trăit în anii 1980 cunosc mai bine acest nou modus vivendi. Criza de atunci reprezintă o lecție de adaptare a acestora, condițiile au fost diferite și nu au fost scurte, și, mai mult, nu pot fi soluționate cu șase luni de cercetare intensivă în dezvoltarea unui vaccin pentru care deja exista tehnologia de câteva decenii. Secvențierea genomică a virusului SARS-COV-2 a fost descoperită din al doilea weekend după decesul primei victime cu care am luat cunoștină la nivel global, din China. Situația este diferită acum. Știm problemele, dar nu avem resursele pentru a le rezolva sau, acolo unde sunt indicii, perioada necesară este mult mai mare.

Revolutia industrială și atingerea nivelului actual al calității vieții au fost posibile datorită inovațiilor energetice. Nu degeaba vorbim de trei/patru revoluții industriale în care elementul definitoriu este energia. Motorul cu aburi dezvoltat în secolul al XVIII-lea a produs schimbări datorită cărbunelui. A doua revoluție industrială, dincolo de alte minunății, a fost posibilă datorită electrificării, iar petrolul și gazele au jucat un rol esențial în avansarea sa, prin facilitarea producției în masă. A urmat apoi epoca informaticii, alimentată de mai mult energie, dar dezvoltată aproape concomitent cu inovațiile nucleare. În prezent, obligațiile față de natură ne forțează să valorificăm energia regenerabilă, dar mai este nevoie de inovații. Vorbim de inteligență artificială și tehnologii similare, dar este nevoie de energie mai multă și mai curată, pentru a proteja ecosistemele fără de care viața nu ar fi posibilă.

Problema astăzi este că nu este suficientă energie pentru nevoile actuale, este nevoie de mult timp pentru dezvoltarea soluțiilor, alternativele nu sunt gata, iar sprijinul vechii lumi energetice, chiar și cu variante de rezervă, își pierde din capacitate. Este adusă în discuție și o mare problemă de alocare a resurselor, căci putem obține energie în prezent din orice, putându-se forma sisteme mai diversificate ca niciodată. Putem gândi sisteme mai solide ca niciodată. Și totuși avem un șoc de acest fel.

Pe acest fond, vom avea o iarnă de testare a rezilienței tuturor, oriunde, individual și colectiv, orientat spre actualitate, dar și spre viitorul apropiat. Procesele de adaptare pot fi deja pregătite și implementate.