Câteva cuvinte din raportul Niinistö

Câteva cuvinte din raportul Niinistö

La începutul acestui an, am asistat la o prezentare și o dezbatere a raportului Niinistö, unul din seria de rapoarte pregătite în consilieri speciali ai președintelui Comisiei Europene însărcinați cu abordarea diferitelor probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană, în vederea identificării unor concluzii și recomandări care să sprijine activitatea Comisiei.

Tema raportului pregătit de fostul președinte al Finlandei Sauli Niinistö este „preparedness”, în definiția folosită în raport aceasta fiind „abilitatea Uniunii Europene de a anticipa, preveni, rezista, și răspunde crizelor sau amenințărilor majore care a) privesc Uniunea Europeană ca întreg sau mai mult de un stat membru, cu efecte tranfrontaliere și trans-sectoriale; și b) sunt de o complexitate și magnitudine care necesită resurse și politici dincolo de capacitățile naționale”.

Voi folosi în acest articol traducerea acestui termen „capacitatea de a fi pregătit”, raportul propunând și o serie de criterii pentru măsurarea nivelului de preparedness pentru orice amenințare: i) cât de serioasă este amenințarea și cât de serioase sunt potențialele consecințe; ii) cât de probabilă este materializarea amenințării; și iii) ce capabilități și acțiuni sunt necesare pentru a fi pregătit pentru aceasta.

Recomandările din raportul Niinistö

Recomandările acestui raport sunt structurate pe capitole.

De exemplu, în privința asigurării unei Uniunii Europene capabile să funcționeze în toate circumstanțele, sunt dezvoltate cinci recomandări: 1) dezvoltarea unei evaluări de risc la nivelul UE care să ajute la identificarea amenințărilor cross-sectoriale majore și a hazardurilor, precum și riscurile concrete cu care se confruntă UE ca întreg; 2) folosirea strategiei privind Preparedness Union pentru a pune UE pe calea spre o capacitate de pregătire cuprinzătoare; 3) înființarea și desfășurarea în mod regulat a unor exerciții privind capacitatea de pregătire cuprinzătoare care să testeze luarea deciziilor la nivel înalt și coordonarea operațională, precum și să dezvolte legături între actori și între sectoare; 4) articularea unei viziuni coerente privind rolul Uniunii Europene și competențele sale în pregătirea pentru și răspunderea la activarea articolului 5 în cazul unei agresiuni armate împotriva unui stat membru al UE prin cartografierea implicațiilor și legând diferite aspecte de lucru; și 5) consolidarea interfaței UE-NATO, în perspectiva unor potențiale situații grave de criză, inclusiv printr-un protocol de urgență care să poate fi activat pentru a facilita schimbul de informații.

Alte patru recomandări privesc asigurarea vitezei de acțiune cu structuri și proceduri adecvate, alte patru privesc capacitarea cetățenilor în asigurarea capacității de a fi pregătiți și rezilienței societale, cuprinzând, de exemplu, aspecte precum preparedness la nivel de individ și de gospodărie, răspunsul la crize și dezastre, deficitele de competențe și mobilitatea lucrătorilor, alte trei recomandări urmăresc potențialul cooperării public-privat, altele trei descurajarea atacurilor hibride. Patru alte recomandări privesc eforturile de apărare și potențialul utilizărilor duale și cooperării civil-militar la nivelul UE. Șase alte recomandări privesc dimensiunea externă a Uniunii Europene, iar alte două dimensiunile de buget și investiții. În funcție de timp, le voi aminti într-o postare viitoare și pe toate acestea, fiind de actualitate.