Raportul Niinistö: cele patru recomandări pentru reziliența societală

Raportul Niinistö: cele patru recomandări pentru reziliența societală

Raportul coordonat de Sauli Niinistö, după cum aminteam în postarea precedentă, cuprinde o serie de recomandări cu privire la preparedness ce țintesc reziliența societală.

Acestea sunt:

1. Sporirea capacității de a fi pregătit la nivel individual și la nivel de gospodărie.
2. Consolidarea comunicării în caz de criză și de urgență cu cetățenii prin îmbunătățirea mecanismelor de alertă și a sistemelor de avertizare timpurie pentru a asigura o capacitate de a ajunge la cetățeni în toate condițiile.
3. Pregătirea pentru a aborda mai bine vulnerabilitățile în fața crizelor și dezastrelor.
4. Soluționarea deficitului de competențe și riscului de insuficientă forță de muncă în timpul crizelor, și promovarea cetățeniei active.

Trei dintre acestea cuprind o serie de măsuri secundare recomandate, mult mai specifice. În cazul recomandării nr. 1., sunt propuse sub-recomandări precum i) investiții comune în educația cetățenilor cu privire la risc, incorporând diferite dimensiuni precum securitatea cibernetică, riscurile de dezastre și dezinformarea; ii) promovarea unei ținte de auto-suficiență de 72 de ore prin campanii coordonate de informare; iii) implicarea organizațiilor societății civile, precum și a sindicatelor și a angajatorilor, pentru sporirea preparedness în diferite aspecte ale vieții.

Recomandarea nr. 3 cuprinde două sub-recomandări, respectiv i) investiții în managementul riscului de dezastre pentru oamenii afectați disproporționat de dezastre și de alte situații de criză, și asigurarea unei pregătiri inclusive cu privire la capacitatea de a fi pregătit, de asemenea la nivelul comunității; și ii) pregătirea în avans pentru minimizarea disrupțiilor crizelor susținute asupra coeziunii sociale și asupra componentei socio-economice a societăților noastre.

De asemenea, recomandarea nr. 4 cuprinde trei sub-recomandări: i) implementarea de măsuri anticipatorii, precum cartografierea nevoilor de forță de muncă, formarea unor noi segmente ale forței de muncă, facilitarea influxurilor de lucrători calificați, sau punerea în funcțiune a unor mecanisme pentru mobilitatea forței de muncă în timpul crizelor; ii) dezvoltarea de stimulente țintite pentru a crește atractivitatea carierelor în domeniile apărării, securității, și răspunsului la crize pentru tinerele generații, conlucrând de asemenea cu sindicate și cu organizații ale angajaților; și iii) consolidarea canalelor și oportunităților care permit participarea activă a tinerilor în acțiuni de preparedness prin mărirea sprijinului pentru sectorul voluntar.

Acestea sunt recomandările raportului Niinistö cu privire la capacitatea de a fi pregătit axate pe reziliența societală. Evident, și celelelalte recomandări cuprinde aspecte care interacționează tangențial cu reziliența societală.