Protecția Animalelor se face că lucrează

Protecția Animalelor se face că lucrează

La fiecare jumătate de an apare o știre despre cum autoritățile i-au atitudine față de evenimentele tragice prin care trec anumite animale din câteva motive.

De exemplu, aceasta: „Un bărbat este cercetat penal, după ce câinele său a ucis o pisică / Fiul acestuia a filmat scena și a postat filmarea pe Facebook”. Recunosc, este prima știre pe care o citesc în care să aud de polițiștii de la Biroul pentru Protecția Animalelor, instituția mamut înființată de PNL anul trecut sub guvernarea Orban.

Statul, prin Protecția Animalelor, consumă resurse considerabile aruncând în toată țara cu grija pentru protecția animalelor, de la mașinile și consumul acestora la birotică, salarii și, pe viitor, pensiile speciale ale pensionarilor ieșiți la 40-50 de ani din Protecția Animalelor. Pe lângă resurse, activitatea acestei instituții este subminată de un cadru legal foarte prost. Dar din când în când iese în evidență după ce vreun personaj a postat un clip video pe Facebook care ajunge în atenția multora, apoi este raportată. Iar structura cu sute de angajați se face că lucrează pentru soluționarea cazului. În acest caz, un dosar penal.

Dosarul penal în acest caz este un adevărat paroxism al penibilului. În țara în care nu se deschid dosare penale pentru violență domestică, se deschid pentru crimele cățeilor.

„În urma verificărilor făcute de poliţiştii din cadrul Biroului pentru Protecţia Animalelor, aceştia au stabilit că un bărbat în vârstă de 48 de ani, din comuna Zâmbreasca, a asmuţit câinele propriu împotriva propriei pisici, scena fiind filmată de fiul minor al bărbatului, care a şi făcut publice imaginile.”

Polițiștii de la Protecția Animalelor au găsit și încadrarea: uciderea animalelor, cu intenţie, fără drept. Dar câinele este cel care i-a răpus pisica, nu omul. Chiar sunt curios cum vor pierde timpul în fața instanței încercând să justifice încadrarea faptei. Este, totuși, un progres că Protecția Animalelor nu a deschis dosar penal pe numele pisicii, iar asmuțitorul să fie încadrat complice. Se poate dezbate despre răspunderea penală în acest caz, dar tot la timp și resurse pierdute ajungem, cu polițiști, funcționari și oameni din justiție puși pe drumuri în acest caz.

În țările dezvoltate și din eșalonul mediu spre superior al lucării deciziilor, înființarea Protecției Animalelor ar fi fost începută ca un proiect pilot, astfel încât să vezi dacă la nivelul unui județ/regiuni își justifică existența. Apoi, s-ar fi verificat dacă este necesară o nouă structură sau se poate rezolva cu pregătirea superioară a polițiștilor actuali. Desigur, nu ar fi lipsit angajamentul pentru evaluarea inițiativei după vreo doi ani, în urma căreia să se decidă dacă mai continuă, dacă este desființată sau dacă are nevoie de îmbunătățiri. Nu avem niciuna dintre aceste idei în mărețul proiect al fostului ministru care posta poze cu căței pe Facebook.

Cât despre rezolvarea problemelor ce țin de comportamentul inadecvat la care sunt supuse animalele, această este o altă întrebare, cu alte soluții. Putem începe de la cultivarea civismului prin educație, pe de o parte, dar și rezolvând problemele pentru aceste tragedii, fie că vorbim de starea socio-economică a făptașilor sau de disponibilitatea unor vouchere pentru medicii veterinari, printre altele.