Presa a ajuns singură în prăpastie

Vine Paștele. Este o sărbătoare pentru aproape toți cetățenii români. Mai mult, este o sărbătoare în care lumea merge la familie, comunică mai mult cu cei apropiați, urmează niște ritualuri religioase unice în lume, atât prin complexitatea lor, cât și prin simbolistică, se bucură de bogata bucătărie tradițională de Paști, marchează venirea primăverii, în general într-o stare de bine și de relaxare. Dar dacă vrei să fii la curent cu ceea ce se mai întâmplă, dincolo de programul de Paște, vei avea câteva constatări.

Un fost pușcăriaș, apropiat de un partid de extremă dreaptă, este anchetat de procurori într-un caz de proxenetism. Primește laude în spațiul public, redate de media tradițională și de social media. Comportamentul său, deși unul deviant, este normalizat. Din punct de vedere legal, media contribuie la normalizarea sa. Nu mai punem în discuție faptul că „a patra putere” nu își îndeplinește obligația legală de a cenzura comentariile pe care le are la postările publice. Normalizarea cazului de trafic de ființe umane este cu atât mai gravă cu cât vorbim de o societate care este recunoscută pentru tolerarea traficului de ființe umane și care are mari probleme în combaterea sa. Apar și încercări de victimizare. Omul respectiv avea obligația de a raporta autorităților cazul acelor fete, nu de a încuraja proxenetismul.
Redacția unui ziar a decis că este oportun să publice o serie de materiale în care să laude emigrarea unor cetățeni români, încurajarea emigrării și mesajele acestora de idealizare a noului mediu în ajunul sărbătorilor pascale. Dacă erau fapte, poate ar fi fost mai acceptabil, deși a publica aceste materiale într-un context mai luminos nu e tocmai civilizat, dar vorbim de percepții, speculații și opinii prin care este idealizat un mediu și creată o imagine nesuportabilă primului. Ziarul a ales o abordare cinică asupra obținerii vizualizărilor, în prag de Paște, lucrând direct la deconstrucția mesajului acestor sărbători. Întâmplarea face, pe unor discuții pe care le-am avut cu oameni de acolo, de la lucrători comerciali la funcționari și prim-miniștri ai acelei țări, că situația problemelor de acolo este mult mai profundă.
O altă publicație, de data aceasta digitală, spune că o navă cu 186 de turiști americani, canadieni și australieni la bord a sosit în Portul Constanța, cu fotografii. De ce ar fi aceasta o știre, întreabă un cititor? E vorba de o croazieră pe Dunăre. Materialul are și o declarație de la un reprezentant al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța. Altfel spus, o companie de stat nu are nimic mai bun de făcut decât să ne spună că niște turiști vizitează niște obiective turistice? Materialul nu doar că este irelevant și este temporizat într-un moment neadecvat, dar creează stereotipuri și prejudecăți. La 1890, ar fi fost o știre. În 2023, este o rușine pentru o redacție că publică așa ceva.

Cazurile sunt numeroase, însă este important de amintit căci tot acestea sunt printre canalele de presă și media care deplâng soarta presei românești. Când faci clickbait și consumi resursele oamenilor cu nimicuri, sau încerci inginerii sociale pe baza capacității de a fi un canal media, îți meriți soarta. Paște fericit, cu conținut de calitate!