Poate fi război civil în România în 10-15 ani?

Poate fi război civil în România în 10-15 ani?

În ultimii ani, dezbaterile despre perspective negative în viitor s-au axat pe teme mileraniste: apocalipsă, schimbări climatice, asterozi, război nuclear și așa mai departe. Sunt însă evenimente posibile care pot aduce colapsul comunităților aflate mai aproape de noi. Factorii intern și externi converg spre dezvoltarea condițiilor unor tragedii politice chiar și în spațiul Carpaților. Ne putem gândi că prindem Germania din urmă, dar ne putem gândi și la faptul că nimeni nu se aștepta ca după Marea Unire să urmeze un val de instabilitate politică, de extremism violent, de dictaturi. Însă când apar diferențe de netrecut între grupuri social-politice, când sunt șubrezite autoritățile recunoscute, iar canalele de dialog sunt eliminate, conflictul apare. Perspectivele comune ne-ar vorbi despre interese, dar până la acestea alții sunt vectorii conflictului civil.

România are geografia menținerii unor conflicte interne. În perspectivă, are și compoziția socială și etnică, inclusiv inegalitățile necesare, pentru accentuarea perspectivelor de conflict intern. Aceștia pot deveni factori agravanți. Însă sunt alte condiții de amintit, plecând de la nivelul sărăcie, acces la locuri de muncă decente și distribuția poverii fiscale, de la instabilitatea politică generată de nenumărate cauze, de la degradarea calității democrației și asigurării libertăților fundamentale, precum și o serie de instituții din sistemul de securitate și ordine publică care se remarcă prin impunitate, nereformare. și lipsa de răspundere democratică. Nici separația puterilor în stat este într-o bună situație de sănătate, vorbind mai degrabă de separarea castelor în bugetul public. Sunt factori recunoscuți cu potențial de a sprijini emergența unor războaie civile.

Există și interes extern pentru sprijinirea unui astfel de conflict în România. De la perspectivele creării unui regim-marionetă pentru interese externe la interesul statelor din vecinătate de a reduce relevanța, în principal economică, a Românie în regiune, se găsesc finanțatori și dotări pentru grupările implicate într-un război civil românesc. Nu mai spunem că multe idei periculoase sunt menționate zilnic prin Balcani și în relația cu estul post-sovietic.

La nivel internațional, poate fi evidențiată o explozie de conflicte de tipul războiului civil în ultimele decenii. Suntem obișnuiți cu imaginea unei lumi mai pașnice, cu războaie endemice, dar realitatea este ușor diferită: da, războaiele sunt endemice, dar când vorbim de conflicte interstatale, căci la nivel intern situația este mult mai complicată. Puține state reușesc să își îndeplinească rolul de unic deținător al violenței pe teritoriul acestora, capabili să guverneze inclusiv populația de pe aceste teritorii și, mai mult, să producă și condițiile pentru susținerea păcii și coeziunii sociale, cum ar fi dezvoltarea economică, crearea de instituții inclusive, rotația elitelor ș.a.m.d. Europa este un caz fericit, referindu-ne în particular la Uniunea Europeană. Dar dacă ne uităm la Irlanda de Nord sau la Ucraina vedem și războaie civile latente. Dacă ne uităm la Balcanii de Vest, vedem un butoi de pulbere pentru care este nevoie de micromanagement internațional. Dacă ne uităm la Turcia sau Belarus, vedem instabilitatea regimurilor. Dacă ne uităm la Moldova, Georgia sau Ucraina, vedem chiar trupe militare externe sosite să rămase acolo. Iar polarizarea crescândă oferă un cadru pentru conflict civil, nu mereu violent, în state precum Franța, Germania și Austria. În vecinătatea UE avem războaie civil în plină desfășurare: Siria, Libia.

The Guardian are un articol din 2008 în care vorbește despre cruciada Siriei pentru turism, reflectând o campanie de marketing a guvernului pentru creșterea numărului de vizitatori externi. Printre mesajele promovate erau diversitatea religioasă, cea culturală și toleranța. Așteptările erau ca până în 2014 să se ajungă la 12 milioane de vizitatori internaționali. După un deceniu, nu doar că sunt 7 milioane de persoane strămutate intern de conflict, iar 6 milioane sunt înregistrate ca refugiați în exteriorul țării, dar toleranța s-a transformat în genocidul asupra câtorva minorități. Nimeni nu se gândește să facă turism în capitala culturală arabă Damasc.

Mai rămâne întrebarea care ar putea fi factorii declanșatori. Adesea, reprimarea unor grupuri politice este un factor, reprimare la care se ajunge în urma eșecului socializării și pregătirii acestora. În condiții sociale și economice specifice, plus polarizare politică, exte creat un mediu de tip „gaz pe foc”. Primăvara Arabă este un studiu de caz. Mai pot fi evenimente cu impact social puternic care pot disloca interesele multor grupuri, generând efecte adverse. Deconectarea și/sau ieșirea României din Uniunea Europeană este un factor care poate genera un război civil. Nu doar că va duce la polarizarea extremă la nivel domestic, dar se vor întoarce și unii dintre suspecții principali de implicare în insurgențe din activitatea de crimă organizată pe care acum o desfășoară în Europa și America. Nu putem exclude tendințele secesioniste pe fondul unei dezvoltării economice asimetrice la nivel național și individual (doar să ne gândim la faptul că un IT-ist nu plătește impozit pe venit în timp ce un lucrător în aproape orice domeniu face acest lucru, finanțând din resurse mai puține drumurile pe care le folosesc și primii).

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *