Penibil fără limite

Penibil fără limite

Klaus Iohannis a fost premiat premiat pentru „susținerea statului de drept” și promovarea solidarității europene la Aix-la-Chapelle prin acordarea Premiului Carol cel Mare. Este președintele în mandatul căruia nivelul democrației din România a continuat să scadă, iar calitatea partidelor politice nu s-a îmbunătățit deloc.

Din contră, prin participarea sa, Partidul Național Liberal a ajuns la un nivel record de inadecvare socială, politică și economică, aproape fără viitor, ținând cont de conducerea pe care a pus-o la conducerea partidului.

A încălcat de numeroase ori Constituția României, sufiicent pentru ca ideea de stat de drept să fie dusă în derâdere. Recent, a provocat o criză guvernamentală pentru a bloca un proces corect de alegere fără interferențe politice majore a conducerii parchetelor anticorupție și anti-crimă organizată. Tot vorbind de anticorupție, DNA este istorie, iar actualul procuror-șef urmărea un meci la Euro2020 împreună cu un politician anchetat de DNA în vreo patru dosare penale. Cât despre omul de rând, acesta NU poate vedea nicio îmbunătățire în actul de justiție.

Despre solidaritate europeană, despre ce solidaritate europeană putem vorbi când partidul pe care l-a sprijinit a alunecat spre extrema dreaptă, acționând în fiecare zi, cu oamenii săi din Parlament și din Guvern, împotriva valorilor europene? Dar când de la Palatul Cotroceni Klaus Iohannis acuza ungurii și opoziția de planuri obscure de a diviza și fura teritoriul țării?

E același președinte care ne vorbește de un stat eșuat, dar pe care îl conduce de șapte ani. Același președinte care are o influență într-un partid care, surpriză, în dezastrul de la spitalul din Constanța, apără managementul defectuos de la Primăria Constanța care a tăiat investițiile spitalului. Singurul nedemis este tocmai cel care avea autoritatea să aprobe investițiile necesare. Dar primarul este în în echipa galbenă.

Penibil fără limite.

Un deputat PNL de Iași, Alexandru Muraru, se plictisește rău de tot. Numit în același timp reprezentant special al Guvernului României pentru combaterea antisemitismului şi xenofobiei, acesta este ocupat cu trimiterea de scrisori către cancelariile occidentale acuzând opoziția parlamentară că vrea să ceară răspunderea Guvernului, adică ceea ce trebuie să facă opoziția, și depune sesizări către Procurorul General și CNCD împotriva unui partid de opoziție pentru caricaturi prin care îl compară pe Cîțu cu Hitler din prisma unor măsuri aplicate.

Sesizarea sa de scriere creativă vorbește despre Holocaust și incitare la ură și discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane, deși nu este nicidecum vorba de așa ceva în pliantele reclamate. Din contră, persoanele publice au și alt statut în privința criticilor pe care le pot primi. Mai mult, nici în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în România, nu a fost nivelul actual de restricții, de suspendare a drepturilor fundamentale, uneori în mod criminal cu situația din spitale. Domnul Muraru e plictisit, când sunt atât de multe de făcut, și lansează astfel de aberații la adresa opoziției.

Penibil fără limite.

Dar dacă tot e plicitisit, merită să amintesc că primul lucru pe care un cetățean care călătorește cu trenul într-o stație aflată la 80 de kilometri de București este să vadă o svastică. La fel ca în multe alte locuri din București, Iași și alte orașe mai mici sau mai mari, cu atributul simbolic respectiv.