Până la urmă, referendumul din Grecia a fost o glumă

Până la urmă, referendumul din Grecia a fost o glumă

Referendumul din Grecia a trecut. Populația prezentă la vot, în majoritatea ei, a ales să voteze nu. Nu pentru ce? Bună întrebare. Manifestanții din Piața Syntagma din Atena au dovedit aseară că nu știau ce au votat. Ba că-i euro, ba că-i Uniunea, ba că-i neoliberalismul, ba că-i austreiat, ba că-i Berlinul. Esența întrebării, greșită de autoritățile elene inițial, a fost simplă: vreți sau nu prelungirea contractului cu creditorii internaționali, contract expirat, într-o primă fază, pe 30 iunie. Au ales nu.

În același timp, guvernul grec a făcut propagandă cu nu în cele mai neserioase modalități: prima obține pe buletinul de vot a fost nu, bannere au fost atârnate de clădirile ministeriale îndemnate la nu. Problema e că Syriza a înțeles greșit democrația. De altfel, a dovedit asta chiar și ministrul grec de finanțe într-o conferință cu luni înainte.

Premierul Tsipras i-a cerut demisia, motivând decizia ca o preferință a cerlolalți membri ai Eurogrupului, iar Varoufakis și-a anunțat-o pe blog. Și așa a plecat din Guvern la insistențele celor din exterior. Sunt curios cât de mult o să țină situația aceasta. Adică, nu am mai făcut atât de multă lipsă de luciditate de mult timp. Până și puciul din vara lui 2012 din România a avut o strategie, un plan bine făcut și a implementat perfect.

Dar situația e mult mai simplă.

Varoufakis a gândit situația Greciei în termeni de utilitate a Greciei pentru Uniunea Europeană și pentru Germania. A apelat la o serie de argumente de natură morală, care nu i-au ieșit și a anunțat că își dă demisia, dacă populația votează da. Populația a votat nu, iar acesta nu a avut nicio șansă.

Scopul era să obțină timp pentru conceperea unor noi planuri. Problema este că grupul Comisia Europeană – Banca Central Europeană – Fondul Monetar Internațional propusese deja Greciei cea mai bună soluție, cu un pic de austeritate, dacă se poate numi așa. Răspunsurile de la referendum erau între alegerea unei Grecii în faliment și o Grecie îndatorată. Lumea a vrut varianta din urmă: cu o datorie despre care nimeni nu își făcea griji că, printr-o minune, va fi plătită, câteva reforme structurale.1

Majoritatea alegând nu, Varoufakis era îndemnat să revină cu o variantă de renegociere, în cel mai bun caz, adică ceea ce nu exista. Ieșirea din euro nu este soluția dorită de nimeni și nici nu se va întâmpla. Ieșirea din Uniunea Europeană este deja scenariu SF. Alte variante nu prea sunt. Ce soluții rămân? Grecia se duce din nou la masa negocierilor, discută aceleași propuneri (respectiv ultimele de pe 30 iunie), bazate pe Mecanismul European de Stabilitate, și se va întoarce acasă. Condiții mai dure, echipă nouă de negociere, final fericit. Sau nu.

Yanis Varoufakis a fost înlocuit de Euclid Tsakalotos, un academic care a sprijinit programul economic al Syrizei. Mai mult, recent a apărut în poze cu reprezentanți ai Sinn Fein. Primul, probabil, după ce se va mai plimba puțin prin Universitate din Atena, va ajunge o voce mult mai cunoscută în Statele Unite. Vom vedea ce va face celălalt.

Ce ar mai fi important?

Putin și-a exprimat sprijinul pentru Grecia. De altfel, e destul de ciudat să ai o țară din zona euro care să aibă nevoie de ajutor umanitar și să fie în aceeași categorie a IMF cu Somalia.

La ora 18:00, are loc un summit al zonei euro, în care se va discuta situației Greciei. Discuția va fi mult mai largă. De altfel, surse din trezoreria italiană anunțau aseară că situația trebuie privită din perspectiva unei crize mult mai mari.

Uniunea Europeană trebuie să se gândească mai departe la modul în care vrea să aprofundeze integrarea. Neofuncționaliștii au un pic de treabă în zilele următoare, mai ales că era să se producă un spill-over frumos de la dezintegrare politică la dezintegrarea economică.

Europa trebuie să se gândească să editeze mai multe benzi desenate cu Uniunea și să crească o generație care să aibă sentimente puternice transnaționale. De asemenea, eurocrații trebuie să meargă la niște cursuri de scriere creativă și propagandă. În momentul acesta, aceștia suferă la ambele categorii. Faptul că își cunoaște probleme, inclusiv deficitul democratic, nu înseamnă că trebuie să aștepte ca cetățenii să vină la ea.

1. Investiții oricum ar fi venit în Grecia conform ultimului plan. Apoi, nu spun că nu guvernarea Tsipras nu a reușit nimic. Din contră, este de felicitat pentru ce a adus la buget, însă problemele reale rămân. [↩]