Operațiunea informațională specială „Robert Lansing Institute”

Operațiunea informațională specială „Robert Lansing Institute”

Toată România a auzit de Robert Lansing Institute, o așa-zisă organizație cu nume american care a făcut o serie de dezvăluiri despre un membru al Senatului României.

Libertatea, G4Media, Adevărul, RFI, Antena 3, Realitatea, GSP și multe altele ne-au povestit despre concluziile experților americani cu privire la legăturile neconvenționale ale unui senator. Aproape toată presa din România a preluat și a transmis, cu apel la autoritate, ceea ce a spus această organizație.

Problema e că Robert Lansing Institute nu doar că nu este o autoritate, dar este o glumă de organizație, nu este ceea ce se spune că este. Unele platforme au început să șteargă materialele publicate pe această temă, ceea ce este bine.

*

În primul rând, materialul respectiv este neserios. Materialele publicate au numeroase erori în limba engleză. ChatGPT ar scrie articolul respectiv cu mai multă acuratețe.

Apare acel material pe un site și atât. Conținutul este plin de erori factuale, pe lângă problemele legate de conținutul narațiunii, dar aici nu vreau să intru în niciun detaliu. Este amuzant că imaginea folosită pentru ilustarea materialului este preluată din arhivele românești, cu un mare titlu, tot în limba română, deși tot conținutul materialului este în limba engleză, iar poze fără această cerință de precizare a detaliilor sunt nenumărate disponibile.

Materialul apare pe un site aparent funcțional după 2019, deținut de așa-zisa organizație Robert Lansing Institute, cu sediul la o casă privată nefuncțională pentru activitatea unui think-thank și înregistrată în Delaware, cel mai bun stat pentru a înființa entități juridice fantomă sau cu scopuri mai puțin legitime, care să mențină secrete identitățile beneficiarilor reale și care să aibă domiciliul în SUA.

Conținutul site-ului respectiv este furat din alte locuri, cum este cazul infograficelor, evident fără indicarea vreunei surse. Fură până și conspirații, pe care le promovează ca adevăr. Altfel spus, este o platformă folosită, când e nevoie, în alte scopuri.

Descrierea misiunii site-ului reflectă mai multe teme promovate de Rusia, dar aceasta este o altă discuție.

Cine sunt autorii?

Experții autori nu au niciun nume.

La prima vedere, o varietatea de oameni aparent pasionați de OSINT. Chiar dacă sunt implicați, detaliile pe care le oferă despre aceștia oferă mai degrabă motive de îngrijorare. Găsim câțiva oameni retrași din zona de intelligence, activi în consultanță în mod independent, din SUA, pe de o parte, nu știm cât de mult și în ce calitate susțin acest proiect, dar mai găsim specialiști din India, Bosnia și din alte câteva țări din Africa. Aparent din aceste țări, căci mai degrabă încearcă să promoveze mesaje de destabilizare.

Niciunul nu are un background credibil, câțiva au profilurile false – oamenii respectivi nu există, sunt invenții. Unii dintre aceștia folosesc imagini generate de AI.

Mai mult, aceștia se află și în singura organizație parteneră a acestei organizații. Din Africa, este important de amintit rolul în ambele organizații al unei persoane care spune că este din Sahrawi. Este important de amintit, căci doar vreo 40-50 de state din ONU recunosc ca independentă această parte a Marocului. Când Donald Trump a recunoscut, ca președinte SUA, jurisdicția Marocului asupra Sahrawi, Rusia a fost printre statele care au condamnat această mișcare. De altfel, relația Rusiei cu SADR este pe mai multe fronturi, chiar dacă oficial nu oferă recunoaștere. Avem niște mari anonimi, dacă există, ca oameni ai acestei organizații, dar cu niște legături interesante.

**

Organizațiile credibile și serioase nu au nicio problemă în publica rapoartele de activitate anuale și sursele de finanțare. Nu știm nimic despre sursele de finanțare al RLI, deși pare mai degrabă o inițiativă fantomă bazată pe câteva persoane. Fișa de propagandă sau pentru sprijinirea altor operațiuni.

Mai sunt câteva exemple de țări în care a fost folosită pentru a crea instabilitate prin mesajele promovate acolo și transmise discret către alte organizații pentru diseminare.

Dincolo de întrebarea cine a plătit pentru așa ceva, apare o altă întrebare: ce rost ar avea să denunți pe cineva ca fiind de-al tău?

Un prim motiv ar fi compromiterea, al doilea promovarea.

Ambele pot fi folosite simultan în această situație, dar mă axez doar pe primul caz.

***

Suficienți consultanți politici au creat politicienilor imaginea că primul lucru de care ai nevoie în viața politică este notorietatea. Dacă nu ai notorietate, nu ai nimic, spune vorba care este promovată la trainingurile partidelor. Nici nu prea contează cum o obții, căci ulterior poți să te concentrezi pe restul strategiei de promovare și generare de susținători.

Impactul la nivel de notorietate este clar, multă lume asociind acel senator cu mesajul promovat de RLI.

În România, notorietatea pe această temă poate avea randamente bunicele, căci populația pro-ucraineană, din cauza unor motive reale, de substanță, este o minoritate.

Este o speculație personală, dar asocierea realizată pe tema respectivă beneficiează de un teren fertil. La fel, naționalismul romantic este destul de viu, putând fi ușor instrumentalizat și dus către naționalism xenofob și reacționar.

Qui prodest?

Cazul acesta îmi amintește de un exemplu similar din timpul pandemiei, cu încercarea de promovare a unui personaj, secretar de stat în Ministerul Sănătății la acea vreme, prin reviste „celebre” din Africa deținute de indieni, ce făceau o afacere bunicică.

Speculația pe care o am în acest caz scopul a fost de test, neurmărind ca obiectiv general compromiterea personajului în cauză, și nici promovarea în secundar, ci pentru analizarea eficienței operațiunii informaționale speciale. Vor veni alte teme în momente de instabilitate mai ridicată; dacă cele similare vor fi asociate aceluiași personaj sau nu, este altă discuție, la fel cum nu am discutat despre valoarea de adevăr a materialului.