Manualul de totalitarism, ediția Erdogan

Manualul de totalitarism, ediția Erdogan

De-a lungul timpului, mișcările totalitare au fost preocupate de controlul culturii, limbajului, comunicării, discursului și nu numai, în încercarea de a-și manifesta controlul asupra populației.

Construiau o realitate ideologică rezistentă la schimbare și capabilă să mobilizeze lumea pentru a o proteja, dincolo de orice dubiu, chiar dacă existau versiuni alternative, teme necesare dezbaterii publice, soluții diferite, și chiar fapte care să arate că ceea ce dorește acea mișcare, aflată la putere sau în opoziție, nu coincide cu o realitate obiectivă. Am văzut acest lucru în România în cazul mișcării legionare, în cazul regimului comunist, am văzut peste hotare în timpul regimului nazist, stalinist. Vedem astăzi în China, Arabia Saudită, Vatican și, în creștere, ceea ce se întâmplă în Turcia, Rusia sau Ungaria, doar că în cele două state din vecinătatea noastră există o oarecare opoziție și încă o redusă formă de pluralism politic.

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, arată că această neliniște privind proiectele totalitare este o realitate. Desigur, până acum ne confruntam cu perspectiva folosirii spațiului digital pentru implementarea unor astfel de idei faraonice, dar acum avem propuneri tradiționale. Erdogan și AKP au dat afară șeful institutului național de statistică pentru că nu oferea statisticile pe care le planifica la partid, pune jurnaliștii pe liste negre pentru „subminarea valorilor morale și naționale”, arestează jurnaliști pentru jigniri aduse liderilor de stat la televizor și face din limba turcă „corectă” un proiect de luptă națională cu efecte în tot spațiul eurasiatic. Lista acestor acțiuni este mai largă, Turcia de astăzi fiind de nerecunoscut față de cea din 2010. Încercarea de a controla informația, dincolo de canalele de informare, este un proiect totalitar.

Problema cea mai mare pe care o au promotorii unor astfel de demersuri este că populația își amintește încă perioada de dinainte. Își amintește perioade mai stabile, își amintește momentul unei deschideri mai largi către lume. Mai mult, aceste încercări de a controla informația și limbajul vin într-un moment în care populația turcă se confruntă cu mari probleme, deja aproape patru ani de instabilitate economică din ce în ce mai acută, cu pierderi reale ale veniturilor și oportunităților populației. La nivelul societății, ceea ce a mai rămas din opoziție se remarcă printr-o pierdere din ce în ce mai ridicată de drepturi politice, sociale, culturale și economice. Dacă va avea succes manualul de totalitarism, rămâne o întrebare deschisă, cel care a lungat Turcia de pe calea stabilității democratice a avut succes.