Două știri despre umanitate și scopul educației
„Un tânăr de 24 de ani, din județul Vaslui, a murit de frig, după ce a pus un pariu cu doi prieteni ca să vadă care dintre ei rezistă mai mult la băutură. După ce şi-a pierdut cunoştinţa, cei doi parteneri de pahar l-au scos afară și l-au abandonat într-un şanţ pe jumătate dezbrăcat, punând lângă el și o navetă goală de bere.” – Digi24.ro
Tânărul a fost găsit muribund de hipotermie după acest cadou primit de la prieteni. Sunt multe probleme care apar din această experiență, dar ajung în general la ideea scopului educației. Dacă nu reușești după opt ani de școală să scoți cetățeni, sistemul educațional este cam inutil, prin urmare desființabil sau înlocuibil. Poți să înveți alfabetul acasă, la fel cum poți să citești acasă sau să faci niște cursuri online. Însă procesul de socializare specific educației și clarificarea unor chestiuni precum pariuri, hipotermie, conștientizarea problemelor specifice multor vârste, integrare socială și altele nu pot fi înlocuite de un monitor și de școala online. Iar aici intervine și vocația profesorilor, modul în care comunitatea este aranjată în jurul școlii și sprijinul pe care îl oferă aceasta în a deschide minți. Goana după un sistem educațional care formează roboței pentru piață, uitând că aceștia trăiesc într-o societate, chiar și într-un sistem disfuncțional, oferă astfel de exemple.
„Fotograful elveţian René Robert a murit de hipotermie pe 19 ianuarie, la vârsta de 84 de ani, după ce a căzut pe o stradă din centrul Parisului şi nu a fost ajutat de niciun trecător, conform relatărilor cercului de prieteni ai artistului, publicate de media locale, informează joi EFE.” – G4Media.ro
Este prima dată când aud de acest nume, dar din nou apare întrebarea despre scopul educației. Școala este și despre umanitate și, în general, despre inspirarea unor valori. Nu este neutră din punct de vedere politic. Modul în care sunt construite sisteme educaționale din diferite țări nu sunt neutre politic. La fel, reformele cerute. Problema acestui domn nu este una nouă. Astăzi este ziua în care ne amintim de Holocaust și încercăm să credem că nu se va mai repeta niciodată. Doar că la fel de indiferențe au fost unii oameni față de ceea ce se întâmplă în jurul lor și atunci. Iar acest context poate fi instrumentalizat politic și, evident, poate genera tragedii și mai mari. Chiar în timp ce vorbim, sunt câteva acțiuni genocidare pe planeta noastră, unde putem ajunge într-o zi în aproape orice punct. Chiar la marginea Uniunii Europene întâlnim unul dintre cele mai semnificative cimitire, cu acțiuni care au dus la decesul a zeci de mii de oameni finanțate cu bunăvoință din bani europeni. Acum avem cazul acestui om, mort pe o stradă în centrul Parisului, o capitală a artei, găsit după mult timp, neajutat de niciun trecători. Vrem ca educația să producă aceste rezultate? Oricum sunt produși pe bandă rulantă în România, ținând cont de disfuncționale sunt unele sisteme publice, dar vrem totuși acest rezultat pe viitor?