Lipsa autorilor pe Aeroportul Otopeni

Lipsa autorilor români de circulație internațională pe Aeroportul Otopeni

În Aeroportul Henri Coandă Otopeni nu găsești nimic scris de un autor român, în limba engleză, fie că vorbim de produse de ficțiune sau non-ficțiune.

Este drept că se putea mai rău, adică să nu găsești nimic. În micuțul chioșc de unde poți să îți cumper un ziar sau o carte, găsești preponderent volume în limba română. Bănuiesc că sunt acolo pentru călătorii care nu vorbesc limba română. Sunt în general eseuri precum cele publicate de Dan Puric și alți aspiranți la statutul de intelectual public, mai mult sau mai puțin cunoscuți.

Și nici nu vor veni prea curând aceste noutăți editoriale. Nu știu decât câteva nume care au avut curajul să publice recent în limba engleză și să trăiască prin România. Iar traducerile ICR-ului merg în general către alt public și alte canale de difuzare. Nici nu știu cât sunt de relevante, căci nu am avut timp până acum să le răsfoiesc.

La nivelul anului 2015, Aeroportul Henri Coandă a fost al 40-lea în topul transportului de pasageri din Uniunea Europeană, cu în jur de 9.274.000 de pasageri. Nu vom fi depășiți prea curând de alt aeroport din aceeași categorie, deoarece sub România se află aeroporturi din Larnaka, Riga, Luqa, Sofia, Vilnius, Luxemburg, etc.

Avem primele trei cele mai mici aeroporturi europene în ceea ce privește traficul cu pasageri: Arad, București Băneasca și Oradea. De ce există aeroport la Arad nu îmi dau seama. Toate sunt în creștere, însă Arad și Oradea?

E îmbucurător că avem o creștere cu 24% a numărului de pasageri, dacă ne uităm la 2016, dar e trist când acești pasageri ajung în țară, stau o oră și jumătate la controlul pașapoartelor și nu au ce carte sau ziar să achiziționeze de la terminal.