Joaca cu politizarea istoriei

Joaca cu politizarea istoriei

Apelul la șovinism este ultima soluție identificată de liderii partidului de guvernământ de la Varșovia, pe fondul problemelor socio-economice în creștere și scăderii în sondajele de opinie, mai ales când se apropie alegerile. Tema folosită de această data este solicitarea unor reparații de război Germaniei de 1,32 de trilioane de dolari pentru pierderile suverite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Anterior, au mai fost astfel de estimări, mai degrabă din pix, și adusă ușor discuția în atenție, însă fără o ia cineva în serios. Și de această dată sunt tot din pix, dar cu contribuții ale istoricilor de partid.

De data aceasta, revendicarea este asumată de partidul de guvernământ PiS, fiind prezentată într-o conferință de presă la Castelul Regal din Varșovia, prezentată de conducătorul partidului și viceprim-ministrul Karoslaw Kaczynski în aplauzele prim-ministrului Mateusz Morawiecki, ținută la data la care începuse la 1 septembrie 1939 războiul polono-german/invadarea Poloniei.

Germania a răspuns acestei provocări printr-o declarație a ministrului de externe în care spune că tema afost închisă după Al Doilea Război Mondial când Polonia a a renunțat la toate revendicările pentru astfel de reclamații în 1953, susținătorii demersului transmițând că a fost sub presiunea URSS. Aceștia, totodată, uită și că Germania a plătit reparații de război comunității internaționale mult timp după, plătite inclusiv către est. Opoziția internă din Polonia, la rândul ei, spune că acest proces este parte a campaniei electorale.

Problemele sunt altele. În primul rând, vorbim de politizarea istoriei. Este ceea ce resping și istoricii serioși, căci ceea ce este făcut prin acest raport în care se cer reparații de 1,32 de trilioane de dolari ignoră câteva elemente fundamentale, care sprijină mai degrabă o atitudine revizionistă în raport cu situația relațiilor polono-germane, printre care renunțarea de către statul polonez la aceste revendicări, compensațiile acordate de Germania după război Aliaților, și chiar unele responsabilități poloneze, unele derivate din opțiunile de politică externă ale liderilor politici de la acea vreme.

În practică, sunt decupate diferite acțiuni din istorie, folosind puterea deținută în prezent pentru a rescrie narațiunile despre trecut. Este un demers periculos pentru că nu are limite. Este și un act de șovinism, deoarece nu are nici cele mai bune intenții, nici căutarea unei relații împăciuitoare între două popoare vecine care doar prin cooperare și integrare pot depăși moștenirea istorică. Ideea de-a aduce 80 de ani mai târziu o serie de teme închise acum 70 de ani este în dezbaterea publică, și de a fundamenta acțiuni oficiale de stat pe baza acestora este, de altfel, și exagerată. Politizarea istoriei este un joc care naște monștri, evitarea sa necesitând discernământ.

În al doilea rând, vorbim de construirea artificială a unui conflict între două state europene care, până acum câțiva ani, împărtășeau aceleași valori. Problemele actuale sunt altele, fiind problematică situația statului de drept din Polonia, unde nu mai există justiție independentă și nici garanții privind aplicarea dreptului european pe care statul polonez s-a angajat anterior să îl respecte, semnând chiar un tratat în această direcție și transpunând un corp legislativ semnificativ. Mai mult, bazele demersului PiS și, dacă sunt asumate oficial, ale demersului Poloniei în acest caz, sunt respinse de tratatele europene pe care Polonia s-a angajat să le respecte. Dacă vrem să vedem în timp real cum se destramă bazele cooperării internaționale și eforturi de zeci de ani pentru crearea unor relații de bună vecinătate, cu investiții pe măsură, între două națiuni, avem acum un studiu de caz. Momentan, partea pozitivă este că nu sunt reacții din partea cealaltă, dar cu nivelul de polarizare crescând în Uniunea Europeană, este o afirmație cam riscantă pe care o fac.

În final, mai există linia de argumentare care spune că folosirea unor astfel de narațiuni este uneori justificată. Problema este că linia de la justificarea acestora la trecerea în direcția șovinismului este fină, iar Polonia nu este o enitate politică care să aibă nevoie în acest moment de construcția unor narațiuni romantice pentru consolidarea construcției statale și naționale. Nimeni nu amenință Polonia acum.