În caz de război deschis în Ucraina, este nevoie de referendum în România

În caz de război deschis în Ucraina, este nevoie de referendum în România

Pe bună dreptate, urmărim cu atenție desfășurările de forțe de la granița ruso-ucraineană. Subiectul a fost și pe agenda recentă a convorbirilor dintre Biden și Putin, dintre Biden și Zelenschi, dintre Biden și Scholz, dintre Biden și liderii B9 de pe flancul estic al NATO. Marile puteri occidentale au ajuns la un consens asupra nevoi de a descuraja și a acționa rapid în cazul vreunei intervenții ruse în Ucraina. La Liverpool se discută din perspectiva economico-securitară posibilitățile de răspuns coordonat împotriva „comportamentului malign al Rusiei față de Ucraina”, cât și riscurile adiacente escaladării acestui conflict. După ce Zelenschi a anunțat dejucarea unei tentative de lovitură de stat, Ucraina a început o campanie internațională solicitare de sprijin, arătând că nu poate rezista prea mult în fața unui eventual atac din partea Rusiei, chiar și cu livrările de armament actuale.

În ultimii ani, România a tratat Ucraina în general cu ospitalitate, chiar dacă nu aceeași reacție a fost oferită din partea ucraineană. Realizările au fost nesemnificative pe relația bilaterală, în afară de unele acorduri tehnice în domeniul militar. De mai bine de cinci ani avem un deficit comercial din ce în ce mai mare cu Ucraina. Acordul comercial dintre UE și Ucraina nu livrează până în acest moment rezultate în raport cu România. La nivel identitar și cultural, minoritățile române continui să fie ostracizate și afectate de politicile identitare ucrainene, limba română aflându-se printre victimele regimului ucrainean. Desigur, este important să vorbim despre pacea, securitatea și stabilitatea din regiune, însă trebuie să fim realiști asupra raportului dintre avantaje și dezavantaje. Dincolo de angajamentul pro-european al Ucrainei, percepția asupra României nu este una general pozitivă. Este contextul în care apare o întrebare importantă: care sunt limitele sprijinului pentru Ucraina într-un eventual conflict ruso-ucrainean? Vorbim de sprijin pentru că SUA, UE și NATO vor fi, în mare, de partea Ucrainei, la fel și România, însă asemenea altor conflicte, cineva va trebui să plătească costurile.

Varianta ideală pentru România este lipsa războiului. Însă acordurile pentru soluționarea conflictului de la Minsk din 2014 și 2015 nu livrează rezultate după șapte ani. Măsurile de la Minsk rămân încă neimplementate, cu opoziție din partea tuturor părților. Politic, situația nu poate continua la nesfârșit, mai ales că este un conflict deschis, iar acesta continuă să consume resurse importante. Fără Minsk I și II, doar diplomația și politica mai țin conflictul într-un moment de o oarecare limitare a posibilităților tensiunilor. În caz de escaladare, două opțiuni principale sunt pe masă. Prima, este cea militară, însoțită de sancțiuni economice drastice. A doua, este cea care nu dă șanse de izbândă de șapte ani, cu posibilități de rafinare. Suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei rămân esențiale pentru securitatea regională, mai ales că suntem într-o zonă în care discuția despre frontiere este mereu agitată. Doar că în cazul eșecului variantei diplomatice, la București nu sunt semne prea bune pentru calea proiectată în prezent: alb-negru, cu discuția despre a nu avea Rusia la graniță (deja este maritim) ca antiscop sau cu antirusismul ca rațiune de a fi și, apoi, de a arăta cu solidaritatea cu Ucraina. Dar ce obiective are această solidaritate? Este un subiect de discutat la nivel național, lăsând chiar populația să decidă. Referendul ca necesitate este justificat și de lipsa de reprezentativitate a actualului Parlament în raport cu populația cu drept de vot a României. Sunt limite asupra temelor care pot fi supuse referendumului, însă este o problemă de interes național, iar mandatul CSAT-ului este depășit de participarea de partea vreunei părți în cadrul unui conflict între Ucraina și Rusia.