Franța: hrana pe bonuri alimentare

Franța: hrana pe bonuri alimentare

Președintele Franței Emmanuel Macron a surprins acum câteva zile cu anunțul, în plină campanie, a analizei posibilității de a oferi bonuri alimentare gospodăriilor cu venituri reduse pentru a compensa creșterea prețurilor alimentare din ultimul timp. Sub mandatul său, bonurile, voucherele și tichetele au fost readuse în spațiul public în diferite sectoare socio-economice, inclusiv în cultură, însă ideea folosirii acestora cu o orientare alimentară indică o serie de probleme mai profunde cu care se confruntă Franța, iar scoaterea acestora în plină campaniei electorală arată că este un subiect presant. În intervenția sa, acesta motivează această soluție pentru a veni în sprijinul gospodăriilor modeste și claselor de mijloc în fața costurilor suplimentare despre care acesta spune că sunt legate de criza din Ucraina și că aduc perspectiva unei crize alimentare globale.

În practică, de aceste bonuri cu o valoare de 50-60 de euro pe persoană pe lună pe o perioadă determinată ar trebui să ajute persoanele, circa opt milioane care, așa cum descrie ministrul francez al agriculturii, suferă de inegalitate nutrițională, să depălească această perioadă mai complicată de inflație generată de multiple crize, unele în așteptare. Războiul din Ucraina este doar o mică parte din întreaga poveste, dar funcționează ca un calmant pentru populație. Din informațiile transmise, persoanele între 18 și 25 de ani ar urma să fie printre beneficiarii principali, dacă se încadrează în acele venituri. Tot în privința implementării, discuția se duce spre favorizarea achiziționării doar de produse bio prin intermediul acestor cecuri.

Este și o logică economică protecționistă pentru introducerea acestor bonuri, căci vor putea fi folosite doar pentru lanțul alimentar scurt și pentru produse locale, oferind astfel un ajutor neașteptat producătorilor francezi, producători care sunt unii cu ecosistemele economice printre cele mai dezvoltate din lume, Franța fiind chiar motorul agriculturii europene, iar politica agricolă comună, deși organizată pe principii de piață limitată, se învârte în jurul intereselor agricole franceze. Dacă discutăm cine este în favoarea acestei măsuri, răspunsul este că generează un larg sprijin politic, administrativ, economic și popular: coaliția guvernamentală macronistă, stabilimentul din zona agricolă și din alte zone afectate de această propunere, sindicatele și patronatele pro-locale, societatea civilă, organizațiile de tineret, producătorii și fermierii, distribuitorii de bonuri și așa mai departe.

Dar care sunt motivele de îngrijorare? În primul rând, există frica că Franța va ajunge să copieze modelul din unele state din SUA în care oamenii stau lunar la coadă pentru aceste bonuri alimentare pentru că altfel nu își permit să își achite costurile de trai. De altfel, multe măsuri asumate de Emmanuel Macron întâmpină opoziție din partea populației pentru că nu funcționează în alte părți și cauzează chiar dependențe nefaste. În al doilea rând, este o discuție despre natura crizei pe care această intervenție încearcă să o soluționeze: cât va dura acest program și cât de realist este așteptarea ca problema de acum să fie doar una de câteva luni. Mai apare o preocupare de impactul distribuțional și de hazardul moral asupra alocării acestor resurse, chiar dacă suma nu este ridicată. Un al patrulea motiv de îngrijorare ține de modul în care este implementată această măsură ce amintește de raționalizări limitate efective sau de cartele alimentare din alte perioade. Nu este cunoscută prea bine capacitatea acestor măsuri de a răspunde anvergurii crizei actuale cu care se confruntă francezii, ceea ce ar putea să dovedească că este o măsură ineficientă. Există o serie de critici în privința impactului asupra concurenței pe piața franceză, chiar dacă nu există concurență reală intraeuropeană pentru producătorii agricoli francezi. Sunt și întrebări în privința preferinței de a opta pentru a avea această intervenție prin intermediul unor bonuri în locul unor transferuri directe.

Lista este lungă. Mai sunt și alte puncte care merită evidențiate și care riscă să transforme aceste bune intenții într-o soluție improvizată pentru a răspunde campaniei electorale prezidențiale. Cert este că problema crizei alimentare, a securității alimentare, a asistenței alimentare și a deficiențelor nutriționale nu este privită doar prin modelul reducționist și prea puțin util pentru a contribui la bunăstrarea comunității bazat pe capacitatea de producție – Franța, asemenea altor țări care ar putea fi evidențiate, nu are o problemă de producție și totuși avem această reacție preventivă.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *