De ce această aliniere? Va fi Europa la periferie?

De ce această aliniere? Va fi Europa la periferie?

O întrebare structurală apare zilele acestea în timp ce miniștrii de externe ai Rusiei și Indiei anunță planurile unei noi ordini internaționale, cel al Chinei proclamă vremea Asiei pe scena globală, iar președintele brazilian își promovează de la Kremlin măsurile luate în țara sa pentru reducere a dependenței de Statele Unite.

Ce s-a schimbat în ultimul deceniu astfel încât avem această realiniere, una care nu este nouă în istoria contemporană, dar care oferă o altă imagine asupra distribuției de forțe față de celelalte momente?

Explicația cu emergența Chinei este insuficientă, căci, deși atractive unele perspective pe care le oferă, nu justifică alineri foarte diferite din sudul global. Nici nivelul de dezvoltare nu este suficient, căci, deși toate aceste țări sunt în curs de dezvoltare, părți semnificative ale acestora sunt peste multe locuri considerate avansate din economiile dezvoltate, mai ales dacă ne referim la China, Brazilia, Africa de Sud sau Rusia. Dacă nu are treabă cu economia și dezvoltarea, atunci răspunsul poate fi unul politic. Efortul devine de a identifica motivațiile politice (politică națională, ideologie și viziune despre lume, argumente geopolitice, raportare la terți, etc.) care generează această solidaritate de grup.

A doua întrebare este unde apare Europa/Uniunea Europeană în acest nou aranjament. Statele membre sunt oricum prea mici pentru a putea acționa competitiv pe cont propriu, deci unitatea europeană devine o neceistate pentru a supraviețui în această junglă în care nu exiști. Asia este, Africa este, Statele Unite este prin raportarea membrilor grupului și relațiilor speciale pe care le are cu unii dintre pilonii acestei alinieri. Europa lipsește pe „marea tablă de șah” apărută acum. Nu este o noutate, căci a lipsit și în momentul în care au avut loc discuțiile de dinainte de 1945, rămânând în joc pentru că a beneficiat de sprijinul SUA.

Dincolo de lipsa proiectului european din viziunea celorlalți, apare și o problemă de conștientizare. Suntem conștienți de ceea ce se întâmplă și de nivelul limitat de a interveni? Este nevoie de o nouă strategie globală care să stabilească mai clar prioritățile, luând în vedere noile perspective structurale, niște perspective din care lipsești.

În noul conflict dintre NATO, cu un rol de lider al Statelor Unite, și o alianță care respinge valorile pe care NATO le promovează, Europa este la periferie sau lipsește. Este nevoie în această discuție despre strategie și priorități inclusiv despre un rol pentru valori, căci la final este un element semnificativ de diferențiere.