Este ziua libertății presei

Dincolo de sărbătorile pascale din România, astăzi este și ziua libertății presei pe plan internațional. Este momentul în care ne amintim că informația este un bun public, că statele trebuie să respecte libertatea presei, dar și că au loc fenomene care pun profesia aceasta în pericole grave. Și când este vorba de pericole amintim presiunile directe și indirecte asupra presei și jurnaliștilor, problemele de etică profesională care știrbesc din autoritatea presei, atacurile fizice cu care se confruntă jurnaliștii din tot mai multe țări, viabilitatea economică, impactul platformelor online, situația presei locale și multe altele.

În ultimii ani, sunt amintite din nou probleme ce țin de dezinformare, informare greșită și conținut dăunător ori de transmiterea de informații verificabile și de încredere. Găsim acest apel în numeroase documente publice, guvernamentale, ale autorităților europene și internaționale. Chiar și directorul UNESCO, cu ocazia acestei zile, spune că „rolul esențial al jurnaliștilor profesioniști și liberi este să producă și să disemineze această informație vericabilă și de încredere prin soluționarea problemelor ce țin de informare greșită și alte categorii de conținut dăunător”. Această abordare ridică mari probleme.

Ridică mari probleme pentru că este un îndemn fățiș la autocenzură, atunci când există nesiguranța unor informații. Iar problema este esențială, căci nu mai pot fi explorate în mod public teme relevante de frica catalogării ca dezinformare, de frica oprobriului public apărut la cea mai mică greșeală și nesiguranță a informații. Un demers jurnalistic de acest fel, într-o lume bogată în informații, poate atrage o revărsare de informații congruente din care unele pot fi utile investigației, anchetei sau chiar popularizării informației în spațiul public. Mai ridică mari probleme din prisma a ceea ce este verificabil, de încredere, ce nu este considerat dezinformare. Într-o lume a narațiunilor, însăși veridicitatea faptelor este contestată pentru că nu corespunde mesajelor. De aici, se deschid numeroase abuzuri, inclusiv cenzura propriu-zisă.

O presă liberă este și o presă pluralistă la nivel societal, dincolo de pluralismul înțeles în sens partizan. Pluralismul înseamnă reflectarea diferitelor perspective din societate, a diferitelor realități. Când pluralismul în presă și media dispare, rămâne doar propaganda acceptată. Marchează o despărțire de cetățeni și momentul în care informația nu mai reflectă un bun public, ci face parte din instrumentarul de propagandă pentru interese private mai largi sau mai reduse. Este și o trădare a profesiei, căci metodele jurnalistice sunt părăsite.

Faptul că informația este un bun public nu înseamnă că nu este necesară atitudine critică și de anchetare asupra a ceea ce este definit ca interes public. Presa liberă trece dincolo de punctaj. Și am avut în ultimii ani multe astfel de cazuri în România în care tocmai sub protejarea unor interese definite ca publice erau ascunse acte de corupție, erau puse bariere în calea transparenței și erau dezvoltate rețele de clientelism, patronaj și promovare a unor metode de participare publică și politică incompatibile cu principii de bază ale unei democrații.

Ziua libertății presei oferă un prilej de a reflecta asupra acestor teme și de a ne aminti de contribuția presei și a jurnaliștilor la funcționarea societăților în care trăim. În final, toți suntem consumatori de presă și de informații de presă.