Dragă Moșule,

Știu că îți amintești de prima scrisoare pe care ți-am trimis-o, scriind-o cu migală la căldura sobei și așteptând să mi se îndeplinească dorințele.

Știu că erai în plin proces de denominație în momentul în care ai primit prin curierul vesel și fulger scrisoare mea împodobită cu voie bună.

Știu că tanti Crăciun citea „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”, așezată pe un scaun și păzind buna desfășurare a activităților.

Știu că pe vremea mea era o normalitate să citești în lista cu cadouri autori precum Mark Twain sau Charles Dickens, nefiind ei mici copii, ci fiind așteptați sub pomul de Crăciun sub forma poveștilor nemuritoare.

Știu că în Africa nu vei putea ajunge prea curând, dar sper că vei reuși să trezești din nou vraja faptelor bune acum în preajma spiritului, aici, aproape, sau acolo.

Te rog să uiți de mine și să împarți cărți, speranțe, colecții de trăiri celor care își doresc să cunoască atmosfera Crăciunului, dincolo de belșug în bucate, dacă acestea există.

Captiv în timp,

Mulțumesc!

Articol scris pentru proba nr. XXV din SuperBlog, ediția 2013.

*sursă cover © Dave Bredeson | Dreamstime.com