Despre responsabilitate în politica democratică

Despre responsabilitate în politica democratică

În Regatul Unit, prim-ministrul Boris Johnson a pierdut doi miniștri care și-au dat demisia în semn de nemulțumire față de lipsa de reacție a prim-ministrului în fața unor scandaluri în care a fost implicat. Aceștia au declarat că „și-au pierdut încrederea în prim-ministru”. Este parte a unui scandal mai vechi care frământă de câțiva ani politica britanică pe fondul reacției în timpul și față de criza COVID-19. Dincolo de această reacție politică, autoritățile și-au făcut treaba cu sancționarea participanților la o petrecere bazată pe încălcarea restricțiilor, iar statul de drept este funcțională, căci nu și-au permis să facă achiziții cu impunitate.

Unul dintre principiile de bază ale democrației este răspunderea publică a celor care guvernează, scris mai sus ca „responsabilitate”. Este vorba despre responsabilitatea față de buna administrare a treburilor cetățenii, față de asigurarea bunei funcționări a instituțiilor și sistemelor publice, și, în general, față de interesul public, sarcină obținută prin intermediul alegerilor. Mai există și o regulă nescrisă: dacă interesul public nu prezintă interes, atunci nu ai ce căuta în politică, căci patrimonializarea și personificarea politicii sunt fatale bunei funcționări a democrației.

Acum putem să ne întoarcem și să realizăm astfel de comparații cu ceea ce se întâmplă în alte părți. Să luăm exemplul României, căci ne place ne lăudăm cu democrația, cu alegerile, cu faptul că vrem respect și că nu ne place că nu suntem în Schengen, printre altele. Problema este că nu poți avea rezultatele politicii democratice în lipsa unor abordări democratice, fie că vorbim de căile bazate pe libertăți sau de cele pe responsabilitate. Democrația înseamnă și responsabilitate, care implică și răspundere, inclusiv capacitatea de a fi sancționat și, evident, în democrație nu există impunitate. Fără răspundere nu ai garanția responsabilității.

Faptul că nimeni din conducerea politică a unei comunități nu își exprimă vreo formă de opoziție față de folosirea instituțiilor publice pentru protecția unor interese personale sau private arată că, de fapt, nu doar tranziția la democrație nu este realizată, căci nu ne-am însușit instituțiile de bază ale sale, dar nu este niciun proces ireversibil.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *