Încerc să găsesc o explicație logică pentru care majoritatea elevilor și studenților au o teamă de examinări. Am trecut și eu prin ea, doar că, de la un anumit moment, cred că de prin clasa a VI-a, a VII-a, de când participant la fazele locale și județene la diferite olimpiade și concursuri, mi-am dat seama că sunt niște temeri nefondate. Într-un fel, aceste examinări m-au ajutat să învăț cum să învăț și, mai ales, să știu de ce să învăț.
Nu mi-a plăcut niciodată să învăț pentru note. Nu mi-a plăcut niciodată să învăț chestii inutile, doar că multe aspecte din programa școlară și, ulterior, de la cursurile de la facultate, s-au dovedit a fi mai mult decât utile. Au o aplicabilitate practică deosebită și te pot ajuta foarte mult în stabilirea domeniului pe care să te axezi. Și sunt dezamăgit să văd oameni care încearcă să dovedească și să argumente inutilitatea unor aspecte, privindu-le doar dintr-o perspectivă obtuză. Îmi amintește de fasificabilitatea lui Karl Popper.
Când mă pregăteam pentru examenului de bacalaureat, cu câteva luni înainte, am realizat că ar fi neconstructiv să las recapitularea finală pentru ultimele luni, motiv pentru care, în pofida unor piedici de la acel moment și al unui program destul de încărcat, am preferat să maximizez câștigurile pe baza resurselor pe care le aveam la dispoziție. La fel și în sesiune. Astfel, am învățat ceea ce înseamnă pregătirea din timp, prioritizarea și apelul la calm1.
Acum, mi-am dat seama că primele sesiuni erau niște mici glumițe comparativ cu programul pe care l-am avut luna aceasta, de exemplu. Cu toate acestea, nu uita niciodată obiectivele și verifică mereu sau ajustează obiectivele. Desigur, poți să încerci să faci lucrurile și haotic. Uneori, chiar am impresia că există prea mult haos între obiectivele alese, dar acest haos nu face altceva decât să îți arate că, vezi, ai uitat să înveți din plăcere.
Ieri, am avut un examen în care majoritatea subiectelor nu erau centrate pe aspectele care au fost evidențiate de profesori că vor fi folosite la examinare. Norocul meu a fost că sunt la curent, pe domeniu, cu ceea ce se întâmplă și că extind sfera de informare mult dincolo de ce se face, dar cel mai important a fost că am învățat la timp cum, ce și de ce să structurez informația și să am grijă să o înțeleg. Dacă nu o înțelegi, well, you have o problem, but it’s a solvable one.
Mi-am dat seama că materiile pe care nu le preferam au avut rolul lor și că niciun pas nu a fost greșit. Mi-am dat seama că nu ai de ce să te temi în cazul unui eșec, chiar dacă câteodată îți face plăcere să te lovești de mai multe ori de tocul ușii, în locuri diferite, iar la asta au contribuit și cei din jurul meu și majoritatea persoanelor pe care le-am întâlnit.
Revin la tema inițială de la care am plecat cu această înșiruire de idei. Problema sistemului universitar românesc nu este că este cufundat în teorie, ci că nu insistă ca studenții să experimenteze. Uneori, poate că este greu, dar realitatea este faină pentru că vine cu provocări la orice pas. Și asta îmi place.
- don’t ask more [↩]
Madalin Blidaru
Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.
Eu mi-am pierdut motivatia in momentul in care am gasit alternativa, in care am vazut dincolo de o scoala si am incercat sa ma dezvolt, sa invat ce am nevoie, nu ce imi baga pe gat un sistem.
Super. Asta era si ideea, doar ca nu cred ca sistemul iti „baga ceva pe gat”, ci ca persoana alege sa fie indesata sau nu :))