Cum a ajuns Trump să inspire proteste în Serbia

Cum a ajuns Trump să inspire proteste în Serbia

Un capitol aparte în istoria și politica Europei Centrale și de Est este destrămarea Iugoslaviei. Procesul destrămării și conturarea actualei hărți politice a Balcanilor a durat zeci de ani și încă mai sunt secvențe care ridică multe probleme și dispute, printre care intervenția NATO, Curtea Penală Internațională pentru fosta Iugoslavie, independența Kosovo și procesul normalizării relațiilor cu Serbia.

Majoritatea statelor fostei Iugoslavii sunt acum în drumul spre Uniunea Europeană, unele candidate, altele posibile candidate, iar două dintre acestea sunt deja state membre: Slovenia și Croația. Capitolul atât de recent încheiat aduce în discuție nu numai sistemul legal internațional și modalitățile de intervenție, cât și fragilitatea sistemelor politice interne. Aduce în atenție și ideologia, precum și alte elemente mai puțin vizibile care au impact mai mic sau mai are asupra realității.

Pe 16 august 2016, vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, a vizitat Serbia și Kosovo, trecând pe rând pe la Belgrad și Pristina, mesajul oficial emis de Casa Albă fiind în privința întăririi procesului de normalizare. Este a doua vizită a unui oficial american aici după John Kerry, secretarul de stat american, în decembrie anul trecut, și probabil ultima vizită a unui înalt oficial american în zonă din ultimul mandat al lui Obama.

Dacă la Pristina lui Joe Biden i s-a mulțumit, o stradă de lângă o bază militară purtând numele fiului său, decedat anul trecut, având o legătură cu reconstrucția post-conflict, la Belgrad acesta a fost primit cu un miting de protest. Protestul a fost împotriva unul moment de acum 16 ani ani, când trupele NATO au intervenit în Kosovo, iar în urma intervenției trupele iugoslave retrăgându-se, pas important spre independența provinciei autonome.

Intervenția mai mult americană a dus mai departe la instaurarea protectoratului ONU și în 2008 la declarația unilaterală a independenței. O astfel de intervenție nu rămâne de neuitat în rândul celor care credeau în proiectul iugoslav, al cărui sfârșit a început la moartea lui Tito, mai ales că sârbii își doreau ca provincia să facă parte din Iugoslavia și ulterior Serbia.

De-asta un protest anti-american a avut loc la vizita vicepreședintelui american. Dar a fost un protest inedit, căci a fost un protest pro-Trump. Protestul a fost organizat de Partidul Radical Sârb, a treia formațiune din unicameral, cu doar 22 de scaune deținute, însă destul de vocal.

Partidul Radical Sârb a fost fondat în 1991 de către Vojislav Seselj ca o formațiune naționalistă care militează pentru întregirea Serbiei prin alipirea a doua formațiuni existente la momentul respectiv. În anii ’90 a fost la guvernare, pe urmă în opoziție. Între 2012 și 2016, două rânduri de alegeri, a fost partid neparlamentar, iar acum are 22 de mandate.

Evoluția partidului a fluctuat în funcție de liderii săi. Declinul a fost marcat, pe de o parte, de conturarea actualei hărți și, pe de altă parte, de drumul liderilor săi: primul, Vojislav Seselj, al doilea Tomislav Nikolic. Au fost liderii formațiunilor care s-au alipit și liderii formațiunilor care s-au destrămat. Seselj, fost viceprim-ministru al Serbiei, a fost reținut și anchetat între 2003 și 2016, fiind achitat în martie 2016 pentru crime împotriva umanității. Un capitol distinct merită parcursul acesta. Achitat, a preluat leadershipul Partidului Radical Sârb, iar acum e membru al parlamentului.

Până în 2008, după Seselj, Tomislav Nikolic, actualul președinte al Serbiei, a condus Partidul Radical. În 2008, acesta pleacă alături de alți lideri din Partidul Radical și formează Partidul Progresiv Sârb, un partid de dreapta, care din 2012 este la guvernare și are și cel mai mare număr de locuri în legislativ. Nikolic s-a concentrat însă pe alte teme și, față de Seselj, este pentru aderarea Serbiei la Uniunea Europeană.

De menționat faptul că după plecarea lui Nikolic, Partidul Radical s-a întors la vechea abordare naționalistă și anti-europeană. De atunci se remarcă printr-o poziție naționalistă, anti-globalistă, împotriva integrării europene și rusofilă, fiind platforma cu care acum este în Adunare.

Protestul pro-Trump și anti-american capătă sens acum. Pozițiile bivalente, conservatoare și naționaliste ale lui Trump, candidatul republican la președinția Statelor Unite și, practic, aflat în opoziție față de Obama – Biden inspiră așadar un partid naționalist din Balcani. Temele lor sunt identice, inspirația naționalismului fiind clară și motivată în ambele cazuri, atât la Seselj, cât și la Trump.

Aparent ironic, mesajul „Make America Great Again”/„Să facem America mare din nou”, pe un fundal naționalist-conservator, cu o retorică populistă, inspiră grupări anti-americane.

Protestatarii Partidului Radical Sârb au avut tricouri cu „Votează Trump”, au cântat și au strigat împotriva lui vicepreședintelui Biden și a NATO.

Argumentele liderului naționalist în favoarea lui Trump sunt amintite în media și în cadrul protestului. De exemplu, după Reuters, spune că este un susținător al lui Putin, la fel ca partidul său, sau, mai degrabă, un admirator. Aparent liderul de la Kremlin de după 2008 inspiră opoziția la liberalism cu succes, chiar dacă pentru o Americă puternică nu prea vor conta micile naționalisme.

B92 redă o parte din discursul liderului sârb:

„Votează Trump, votează pentru viitorul Serbiei”, a spus acesta, adăugnd că Trump a fost „unul dintre puținii care și-au cerut scuze pentru Serbia”. „El este un prieten al Rusiei și își dorește acord cu Rusia… votează pentru el, pentru că este un amic al poporului sârb. Trump este singurul care poate distruge toate acordurile făcute pe sub masă, și sunt convins că va reuși… el este sincer, onorabil, el aduce pace și mândrie Americii”.

Acum nu știu dacă Trump nu ar interveni în sprijinul Kosovo dacă s-ar repeta un astfel de moment. Și nici nu știu cât de mult va conta dezvoltarea economică a altor țări sub un mandat al său, dar se pare că liderul naționalist al Partidului Radical i-a citit cartea, căci parcă vorbește cu o voce identică.

Închei cu memorabilul acestui moment, fără să vorbesc despre legăturile cu Rusia sau despre legăturile cu Frontul Național din Franța, anumite că un partid anti-american a ajuns să poarte tricouri cu un candidat la președinție american în vecina noastră Serbie, iar omul care promite că face America mare din nou inspiră organizații anti-americane.