Credibilitatea sancțiunilor

Credibilitatea sancțiunilor

Agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei arată limitele sancțiunilor internaționale, chiar dacă până acum vorbim doar de începutul efectelor acestora. Până acum, sancțiunile au funcționat împotriva unor state medii și mici, cel mai important exemplu fiind Iranul, însă și aici fără a slăbi capacitatea statului de a provoca pagube semnificative la adresa securității regionale din Orientul Mijlociu. Acum, obiectul sancțiunilor este Rusia și, deși efectele sancțiunilor se află abia la început, există o serie de indicii care arată că Moscova nu este indiferentă față de efectele acestora.

În ultimele două luni, Rusia a accelerat o serie de procese evidente ce țineau de realizarea unor pași cu efect economic semnificativ. Dacă sancțiunile respective erau anunțate în a fi în vigoare în câteva zile, Vladimir Putin anunța măsurile de accelerare a decuplării cu câteva zile înainte. În curând, însă, se vor atinge limitele decuplării și, după cum a arătat Războiul Rece, o ordine alternativă nu se construiește peste noapte, nu este ieftină și nu ai garanția că va fi competitivă. Astfel încât și Rusia se află în situația în care trebuie să decidă unde vrea să fie în viitori, căci statutul de putere regională nu va fi depășit, indiferent de rezultatele războiului din Ucraina.

Recent, au apărut primele reacții semnificative în care Rusia a cerut ridicarea unor sancțiuni. Este vorba de o discuția pe care a purtat-o Vladimir Putin cu Mario Draghi, centrată pe trei subiecte: conflictul militar, criza alimentară și furnizarea de energie către Italia. Prim-ministrul Italiei a obținut garanția că resursele energetice din Rusia vor continua să sosească în Italia, conform vechilor condiții, singura întrebarea fiind pentru cât timp, iar aici este și mai complicat, căci depinde viitor, chiar și când este vorba de planurile comune la nivelul Uniunii Europene. Însă Vladimir Putin a transmis un mesaj care face parte elementele principale de discurs ale Rusiei în raport cu criza alimentar: aceasta se poate ameliora, dacă Occidentul va ridica o parte din sancțiuni. Parțial, informația este corectă, întrucât sunt o serie de efecte provocate de sancțiuni. În același timp, este și varianta cea mai ușor de promovat și care deresponsabilizează pe toată lumea în raport cu criza alimentară 1) statele beneficiare pentru că nu și-au dezvoltat capacitățile; 2) statele care au impus sancțiuni pentru că nu s-au gândit la efectele de domino în urma acestora; 3) Rusia pentru că există modalități prin care poate veni în sprijinul acelor state, chiar și cu sancțiunile. Mesajul acesta „lovește” în credibilitatea sancțiunilor atât timp cât dorim să conteze în această direcție.

Pe de altă parte, sunt trei direcții care vor contribui pe viitor la decrediblizarea amenințărilor sancțiunilor internaționale. Prima dintre acestea ține de faptul că se pot folosi, în principal ca opțiune economică de anvergură nucleară. Statele, din rațiuni de securitate națională, vor încerca să se protejeze în fața sancțiunilor și efectelor sancțiunilor. Similar, companiile se vor uita mai mult la riscurile politice și geopolitice atunci când se vor gândi unde să își deschidă noi afaceri. A doua este ține de cooperarea internațională, întrucât dezlănțuirea unui regim al sancțiunilor va aduce în discuție problema cooperării neloiale și a va pune piedici interdependențelor necompetitive. De ce să cooperezi pentru protejarea pădurilor siberiene, cu beneficii la nivel global, când știi că la un moment dat riști să fii sancționat de către cei care beneficiază mai mult din protecția acestor păduri? Un al treilea punct ține de coordonarea în materie de aplicare a sancțiunilor, după cum situația cu energia din Europa arată. S-a ajuns atât de departe încât Ungaria a cerut Comisiei Europene să încheie procedurile pentru apărarea statului de drept în Europa pentru a fi de acord cu sancțiunile asupra petrolului din Rusia. Puterea de șantaj a unor actori este un factor semnificativ de decredibilizare a perspectivei sancțiunilor.

Dezbaterile pe tema eficacității sancțiunilor sunt abia la început, în șase luni va fi o discuție mult mai anunțată, dar rămân aceste puncte care erodeasă sistemul internațional actual.