Creativitatea unor denumiri

Creativitatea unor denumiri

„Ordonanța trenuleț” este una dintre cele mai creative denumiri din zona legilor, așa cum devin cunoscute în spațiul public, dintre cele auzite în ultimul timp. Iar cei care au promovat-o au fost și inventivi, deoarece, strict discursiv, nu oferă vreo conotație negativă (discuția nu este pe conținut, ci doar pe denumire). Nu are nimic „negru” și nici cuvinte negative, ceea ce este un avantaj în încadrarea discursivă a sa.

Din contră, în funcție de generație, când vorbești de ordonanța-trenuleț mai degrabă te gândești la trenulețul Thomas sau la vreo mocăniță (Vișeu, Brad, Sovata, la alegere în funcție de propriile opțiuni, poate și altele pot fi incluse în funcție de experiențele personale). Sunt multe de criticat în privința mecanismelor de bună guvernare evitate în procedura de adoptare, dar denumirea informală primește premiul creativității din acest an: ordonanța-trenuleț.

Rolul diminutivului contează. Trenurile sunt prin formă lor mari și impunătoare. Pot fi și periculoase. O ordonanță de urgență este caracterizată de alte atribute, în principal excepționalitate, dar și caracteristicile impuse de Constituție privind modul de adoptare a acestora. Regula de bază ar spune că ar trebui să fie destul de specific. Însă aceasta are mai multe vagoane, foarte multe vagoane, asemenea unui marfar. Dar nu i se spune nici „ordonanța-tren”, nici „ordonanța-marfar”, nici „decretul-TGV”. Juxtapunerea celor doi termeni anulează multe caracteristici negative. Și fonetic pot fi subliniate câteva efecte.

Un alt premiu ar putea merge la unele dintre dosarele deschide de parchete. Din nou, și acestea ajung în spațiul public cu diferite denumiri. Au fost câteva denumiri interesante și anul acesta. Unele au fost chiar amuzante prin creativitatea denumirii acestora. Nu am nicio idee despre modul în care sunt create aceste denumiri informale. Denumirile unor dosare reușesc să surprindă, să stârnească interes și chiar prin pronunțarea lor să aibă un rol performativ în spațiul public și politic și, sperăm , nu și în cel judiciar.

Unele denumiri și modul în care este realizată diseminarea acestora ne arată că cât de ușor spațiul public poate fi înclinat într-o direcție sau alta cu puțină atenție și expertiză.