Compromis politic fatal

Compromis politic fatal

ASPA, Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor, este agenția locală din București, înființată în 2018 prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, în subordinea sa, ce are printre obiective gestionarea câinilor fără stăpân de pe domeniul public al Muncipiului București. Din cele o sută de posturi pe care le are, ASPA are mai mulți oameni la resurse umane și relații publice decât la intervenții și, în general, mai multe posturi de birou decât de teren, deși trebuie să se ocupe de capturarea câinilor fără stăpăni, de „schimbarea mentalității bucureștenilor”, probabil pentru adopția lor, și de eutaniserea acestora. Se pare că 3,5 milioane de euro buget anual nu sunt suficiente pentru neutralizarea a câtorva mii de câine fără stăpâni sau de care stăpânii nu au grijă.

București FM:

„În loc să adune câinii de pe străzi, ASPA face campanii de ‘conştientizare’. Nu se mai eutanasiază de ani buni ceea ce face ca adăposturile să fie arhipline, condiţiile în care sunt ţinute animalele sunt proaste. Şi de aceea, resursele lor nu se duc la capturare, ci pe condiţii de cazare şi campanii de ‘conştientizare’ pe bani mulţi. Un fel de PR pe bani publici. Până la o analiză mai detaliată, se vede clar din bugetul lor că investesc în adăposturi şi alte servicii şi nu în capturare! De exemplu, au un singur colaborator care are abilitatea de a tranchiliza animalele. Despre ce vorbim? Despre incompetenţă şi iresponsabilitate. Bucureştiul este enorm, resursele lor pentru capturare sunt inexistente!”, a spus primarul Ciprian Ciucu.

Primarul Sectorului 6 are dreptate aici, datele sprijinind lipsa eutanasierii, chiar și ca ultimă măsură, deci lipsa acțiunilor de îndeplinire a scopului cu care a fost înființată această autoritate. Dacă ar funcționa sistemul de control democratic pe verticală (PMB/CGMB, MAI, autorități de sector și societate civilă) și orizontală (PMB/CGMB, societate civilă), ASPA ar fi trebuit desființată în momentul în care, la prezentarea raportului, era clar că nu își îndeplinește atribuțiile sau le îndeplinește defectuos. Așa, a murit un om, atacat de obiectul de activitate al ASPA. Este importantă, de asemenea, discuția despre lege, despre stat de drept, despre cooperarea între instituții, printre altele.

Faptul că duce activități de conștientizare în mod disproporționat, iar bugetul poate dovedi asta, în loc să își desfășoare activitățile de bază, probabil de ceva ani, lasă loc și de câteva anchete privind modul în care această autoritate a folosit bugetul public, posibil și cazuri penale. Ce mai contractează ASPA? Servicii promovarea egalității de șanse și combaterea discriminării la locul de muncă, asistență tehnică cu privire la protecția datelor cu caracter personal, de vreo 40.000 de lei. Nu mai discutăm despre justa valoare a celorlalte contracte, căci e o altă discuție și deschide mare dezbatere despre ceea ce se întâmplă în majoritatea contractelor publice din România, când Bucureștiul are buget mai mare decât multe țări și este într-o autodegradare ce nu poate fi oprită.

De cealaltă parte, ASPA spune că nu e treaba ei – nu are competențe, căci câinii vagabonzi erau prin Ilfov, pe niște câmpuri la marginea orașului, și că este nevoie de implicarea altor autorități – poliția locală, cea națională, care mai are și divizie de poliție a animalelor. Răspunsul este clasic. Nu doar că avem câini care se uită pe GPS să vadă dacă au depășit limita localității, dar știm că atunci când toată lumea are atribuții să facă ceva, nimeni nu este responsabil.

Mai este o declarație a primarului de sector, care cere lege pentru ca poliția locală să se poată ocupa de neutralizarea câinilor vagabonzi. Abia așteaptă iubitorii de câini fără stăpâni să deschidă procese împotriva poliției locale când prinde un câine și acționează în defavoarea competențelor ASPA, care ultimul lucru pe care trebuie să îl facă, după ce mai omoară niște câini niște oameni, să îi eutanasieze în mod civilizat. Sau poate declară legea neconstituțională, căci observă vreo suprapunere de competențe care încalcă autonomia locală. Cine știe, poate structura înființată de domnul cu geacă din timpul pandemiei de la MAI a amendat toți stăpânii de câini iresponsabili și spune cineva că nu se mai poate face nimic, altă posibilitate imposibilă într-un stat de drept. Însă proiectul unei noi legi/amendare este un non-subiect. Mai și durează mult. Există suficiente argumente juridice și obligații legale, inclusiv de siguranță publică, de sănătate publică și nu numai, care permit autorităților locale să desfășoare o campanie de asigurare a siguranței cetățenilor. Să nu uităm că animalele nu au drepturi, doar întreținătorii lor au obligații. La final, cetățeanul omorât de câini contribuia cu taxele și impozitele sale la rentele extrase de cei care lucrau pentru sau foloseau autoritatea care trebuia să îl protejeze.

Adesea, lipsa controlului democratic, fie al societății civile, fie al formațiunilor politice, fie al ministerului public, asupra autorității duce la degenerare instituțională, publică sau privată, și chiar la fatalități. Este parte a contractului social care stă la baza societății. Într-o democrație, autoritatea răspunde mereu în fața cuiva, de cele mai multe ori în fața mai multor instanțe civile, administrative, judiciare și politice, pentru îndeplinirea în condiții adecvate a responsabilităților pe care le are, mandatate direct sau indirect de cetățeni. Iar răspunderea nu este în neant, ci sunt și niște persoane responsabile, unii politic, alții penal, uneori patrimonial, depinde de situație. Alternativa este anarhia sau despotismul rentierismului.