Euroscepticismul și-a atins limita în România

A fost o mică discuție în unele cotloane ale spațiului public digital din România despre creșterea recentă a eurosceptismului, conform unui sondajul tradițional comandat de Parlamentul European pentru măsurarea opiniei publice europene. Gândul a fost care să fie oare sursele acestui declin al atitudinii pro-europene: răspunsul față de pandemie? răspunsul față de războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina? eficiența folosirii fondurilor structurale, de investiții și de redresare? capacitatea de mobilizare a formațiunilor eurosceptice? campania publică legată de Schengen?

Am mers la sursă și am verificat Eurobarometrul EB042EP. Impactul campaniei publice de natură eurosceptică referitoare la Schengen nu avea cum să fie cuprins, informațiile fiind colectate în lunile octombrie/noiembrie. Celelalte, în schimb, au fost deja capturate în momentul în care respondeții au transmis informațiile despre UE.

Față de anul anterior, procentul respondenților care au declarat că România a beneficiat în urma apartenenței la UE a crescut cu 1 punct procentual, de la 65% la 66%, iar procentul celor care spun că România nu a beneficiat a scăzut cu 2 puncte procentuale. Este, așadar, invers discursului. Mergând în timp, în 2018 (EB90.1), vedem 64% în rândul celor care spun că România a beneficiat. În schimb, rămâne același procent în rândul celor care nu au beneficiat în urma apartenenței la UE – 30% dintre respondenți. Într-adevăr, este sub media europeană, însă sunt și niște realități diferite.

Motivele principale pentru care românii trag linie în favoarea UE sunt exprimate astfel: noi oportunități, contribuțiile la îmbunătățirea standardelor de trai, sprijinirea creșterii economice, precum și contribuțiile la menținerea păcii și securității. Iar al doilea motiv la care se gândesc respondenții cuprinde: noi locuri de muncă, pace și securitate, îmbunătățirea condițiilor de viață, creșterea cooperării cu alte țări. Sunt percepute avantajele practice.

Austriecii, bulgarii, italienii, francezii și grecii sunt înaintea românilor în rândul procentelor celor care spun că țara lor nu a beneficiat, când tragi linie, în urma apartenenței la Uniunea Europeană. Sunt o serie de probleme cu modul în care este formulată întrebarea, dar redă, susținută și de alte rezultate la alți itemi, o imagine care reflectă realitatea. Revenind la Schengen, faptul că Austria, de exemplu, a aderat la Schengen în 1994 și, în prezent, ai doar 55% din populație care, când se gândește dacă este mai bine datorită prezenței în UE, răspunde afirmativ, înainte de aprofundarea crizei, oferă o indicație asupra nevoii de a lucra inclusiv cu populația locală de acolo pentru a reduce riscurilor politice privind un vot pe această temă. În 2018, la doi ani de la votul privind ieșirea din Uniunea Europeană, numărul de britanici care răspundeau negativ la această întrebare este același ca al românilor, în timp ce al austriecilor era mai ridicat (30-30-31). Cu astfel de date, tema rămâne sensibilă.

Limita de 30% din persoane care nu identifică avantajele ale apartenenței la Uniunea Europeană probabil se va menține. Trendurile sunt în favoarea susținerii acestei cote, care poate fi folosită de formațiuni eurosceptice, însă fără posibilități de creștere. 30% rămâne, însă, o minoritate când este vorba de un vot decisiv. Mai mult, este un răspuns oferit fără o conștientizare prealabilă asupra riscurilor temei și, după cum Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord arată, oamenii ar putea să regrete mai târziu pierderea accesul la „Europa” (chiar și recunoscând diferențele între România și Regatul Unit). Pe de altă parte, absenteismul politic și fenomenul de rupere a legăturii dintre electorat și reprezentanți sunt în favoarea celor 30%. Sondajul ne mai arată și că este suprareprezentat curentul care neagă beneficiile apartenenței la UE la nivelul sistemului politic și mediatic.