Ucraina post-conflict și riscuri emergente

Ucraina post-conflict și riscuri emergente

După ce se va încheia războiul, situația din Ucraina va mai rămâne tensionată pentru câteva decenii.

Mai mult, vor apărea noi clivaje. De exemplu, cine este vinovat pentru începerea războiului, pentru eșecul diplomației și al dialogului politic? Este clivaj nu va fi unul strict geografic, întrucât pagubele sunt simțite de toată lumea, cu mize. Apar clivaje generate de povara războiului – unii au fost pe front, au luptat, alții au dat șpagă la vamă pentru a părăsi țara imediat. Unii au beneficiat de avantajele pilelor politice, alții au rude care au murit pe front sau care au casele distruse. Apar clivaje despre componența statului ucrainean post-conflict și cât de inclusiv va fi, mai ales că se va afla într-o stare complicată. Apar clivaje legate de redistribuția resurselor, poate mult mai grave decât cele de înainte de 24 februarie, și de alocarea fondurilor pentru reconstrucție. Starea de tensiune va trebui gestionată politic, cu sprijin extern, căci intern nu va putea fi făcut, mai ales că facțiunile vor rămâne delimitate clar . Acordul de pace nu va aduce pace reală, vorbind strict ce ceea ce se va întâmpla în teritoriul controlat de Kiev, nu în cel anexat ilegal de Rusia.

Riscul de reînnoire a conflictului va rămâne acolo. Noi dimensiuni ale acestuia pot apărea, cum este cel de război civil. După un război interstatal, rămân multe arme și capacitate de luptă ce pot fi folosite cu alte ocazii. În fosta Iugoslavie, au avut loc campanii masive de dezarmare a populației post conflict. Chiar și așa, era vorba de un context în care dezmembrarea fostei federații a reușit o atenuare pe falii relativ etnice, soldate cu unele masacre. În Ucraina, falia etnică nu este încă la același nivel de risc, însă nici departe nu este în perspectivă, dacă politicile de la centru vor continua în același mod. Riscul de reizbucnire al unui război civil, statistic, stă undeva în jurul a cinci ani post-conflict.

Kievul va avea o sarcină deosebit de complicată în a gestiona pacea, armonia și ordinea socio-politică după încetarea focului. Localități vestice precum Liov și Ivano-Frankivsk vor întreba de ce trebuie să sprijine sau să aibă răbdare cu Odesa, Harkov sau Nikolaev. Majoritățile și minoritățile trebui să găsească un consens politic imposibil de generat în baza sistemului politic actual al Ucraina, care nu încurajează consensul, proporționalitatea și respectarea minorităților. Faliile se acutizează și provocarea este ridicată nu doar pentru guvernul central al Ucrainei și, în general, structurile de stat, oricare vor fi ele în urma revizuirii constituției, ci și pentru comunitatea internațională și, mai ales, pentru vecini și puterile europene.

Vecinii și marile state europene au o responsabilitate în această privință pentru a nu sprijini acutizarea acestor falii, căci vor provoca și mai multă instabilitate, într-o zonă cu foarte multe arme. Mai au și presiunea diasporei ucrainene, cu o populație ale cărei vieți au fost distruse de războiul de agresiune al Rusiei. Unele țări mai au anumite stereotipuri istorice care pot fi ușor dezgropate. De asemenea, apare tendința de a lucra mai ușor cu cei care pot livra rezultatele dorite, evident Ucraina mai puțin afectată de război. În același timp, Rusia a precizat în repetate rânduri că nu va tolera un regim rusofob/anti-Rusia la KIev, vorbim aici de cea mai mare parte a vecinătății Ucrainei. Este o sarcină dificil de gestionat, doar cât de complicat este să previi găzduirea unor participanți la destabilizare, cum este cazul multor vecini ai țărilor care au fost sub coșmarul războiului intern de sute de ani.