Cât timp vor mai rezista minciunile care stau la baza cererilor de plată prin PNRR?
Există o diferență de toleranță între minciuni și erori, în sensul că cele din urmă pot fi îndreptate, prin urmare beneficiază de un grad de toleranță până la corectarea situației. În schimb, informațiile transmise la Bruxelles de autoritățile de la București cu privire la implementarea Planului național de redresare și reziliență (PNRR) intră în prima categorie.
Am deschis evaluarea preliminară, considerată pozitivă, a Comisiei Europene cu privire la îndeplinirea „satisfăcătoare” a jaloanelor și țintelor aferente celei de-a treia cereri de plată solicitată de România acum aproape un an.
Printre altele, România a confirmat că măsurile evaluate anterior pozitiv nu au înregistrat regrese. De asemenea, Comisia Europeană a transmis că nu are dovezi asupra contrariului. Suplimentar, este cunoscută situația incapacității și independenței limitate a autorităților de control. De asemenea, cererea este însoțită de o declarație de management și de sinteza auditului. Totul e bine până la contactul cu realitatea.
În cazul regreselor, fondurile vor trebui returnate, iar până în 2056 este timp suficient pentru returnarea ultimului euro primit pe baza unor minciuni. Soluția pentru plată va fi cea uzuală și nimeni nu poate invoca că nu este cunoscută: taxe, impozite, etc.. Scapă cine poate, dacă mai rămâne cineva pe aici. 6,5 milioane au plecat deja, iar Institutul Național de Statistică nu a publicat nici la trei ani după datele complete ale ultimului recensământ, trecând peste faptul că datele urmărite prin metodologie nu reflectă intenția unui recensământ.
Revenind la regrese, am luat, din întâmplare, un obiectiv de îndeplinit. Recomandările din instrumentarul UE privind conectivitatea sunt implementate, cu termen limită trimestrul al treilea din 2022. Cuprinde aspectele referitoare la 5G, inclusiv în privința securității acestor frecvențe, astfel încât să nu fie afectată piața unică. Companiile beneficiare sau potențial benefiare știu mai bine situația de pe teren și ce tehnologii sunt folosite și detaliile despre conformitatea acestora.
Cel mai simplu de înțeles, eram curios la o măsură de bază legată de informarea publicului larg. Instrumentarul UE precizează explicit această parte de educare a publicului, în special din perspectiva asupra sănătății și cercetărilor științifice ulterioare. Am găsit un punct referitor la informarea publicului cu privire la limitele sigure ale nivelurilor câmpurilor electromagnetice înregistrate de instalațiile stațiilor radio.
Statul român, prin Guvernul României, Ministerul Fondurilor Europene (sau cum se numește) și Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), crede că acest lucru se face printr-o postare pe Facebook și un comunicat de presă pe site-ul autorității. Site-ul www.monitor-emf.ro este inutil pentru majoritatea populației acestei țări. Harta folosită pentru indicații de pe site nu reflectă realitatea, nu respectă principii de bază cu privire la cartografiere. În pofida armatelor de specialiști în comunicare care ies în fiecare an de pe băncile facultăților, comunicarea acestei teme de interes public a rămas limitată la scandări și o postare pe o platformă privată de comunicare online.
În privința conținutului, bieții oameni din sectoarele 2, 3, 4, 5 și 6 nici nu vor găsi informații despre situația din zonele lor cu privire la rezultatele măsurătorilor. În multe zone, măsurătorilor cu echipamentele portabile reflectă date de acum 5 ani, în majoritatea zonelor nu sunt disponibile măsurători în timp real. Împrejurimile Bucureștiului, unde sunt sute de mii de oameni, nu au niciun fel de măsurători. Este suficient pentru a spune că nivelul radiațiilor nu este monitorizat. Site-ul respectiv, plecând de la faptul că trebuie să ai un nivel ridicat de literație în cea mai analfabetă țară din UE, este accesibil puținor persoane. Campanie de promovare nu înseamnă postări pe Facebook și disponibilitatea unor hărți open source.
Dincolo de acestea, legislația nu mai este adusă la zi de peste două decenii. Informațiile sunt incomplete. Lipsesc detalii despre instrumentele folosite pentru măsurători, despre acuratețea acestora și alte verificări făcute pentru a le testa funcționarea.
Și în cazul aparatelor care merg, acolo unde acestea funcționează, prezentarea acestora este fără explicații concrete. Metodologia de măsurare nu răspunde cerințelor instrumentarului european, cu măsurători făcute în parcurile din Cotroceni, și nici cu privire la informarea de bază a publicului.